Prințesa din Manhattan

Capitolul 20

RACHEL

Lumea spune că avem cu toții zile proaste și zile bune, însă, în ultimul timp eu am avut numai zile proaste. Mereu se întâmplă câte un eveniment care îmi tulbură pacea interioară.

Azi a fost una dintre ele, și pot spune, poate chiar cea mai rea. O zi extrem de obositoare. De când am ajuns la școală lucrurile au început să se strice. Mai întâi relația mea secretă cu Anthony, care se încheiase seara trecută, fusese făcută publică printr-o fotografie, apoi bătaia cu Ashley, discuția cu Anthony, atacul armat din liceu și în cele din urmă sinuciderea lui Anthony. Dintre toate acestea ultima m-a afectat cel mai puțin în ciuda faptului că ar fi trebuit să mă dărâme, dar mi-am dat astfel seama că așa cum au crezut ceilalți, relația mea nu a fost o relație.

Am fost chemați la secția de poliție, unde am fost supusă unui interogatoriu, eu, Justin și Frederic. A trebuit să recunosc scrisul lui Anthony de pe scrisoarea de adio, s-a confirmat că am fost ultima care l-a văzut și imediat după plecarea mea și-a administrat o cantitate fatală de otravă.

Cât despre atentatul terorist care a avut loc în liceul nostru, acesta a produs multe victime. Școala nu are de altfel nici o vină, singurul vinovat fiind atacatorul, un fost elev al liceului care, s-a dovedit în urma unui test psihologic, era schizofrenic. Mai era doar o săptămână de școală, așa că reprezentanții școlii au hotărât să se încheie cursurile mai devreme.

Ajung acasă extrem de epuizată și mă trântesc pe pat. Bunicii trebuie să ajungă în orice moment. Era atât de târziu încât toți angajații se culcaseră, cu excepția lui Hilary pe care am văzut-o din întâmplare la bucătărie. Îmi scot telefonul din geanta care se afla pe noptiera de lângă pat și intru pe câteva rețele de socializare, dar îl închid imediat fiindcă toate erau pline de numele meu și al lui Anthony. Închid ochii și încerc să mă liniștesc gândindu-mă la câtă răutate se poate afla în cei ce promovează asemenea articole, cei ce le scriu. E groaznic. Fac bani de pe urma altor oameni.

O bătaie puternică cu pumnul în ușă îmi tulbură liniștea. Vocea extrem de pițigăiată a lui Hilary se aude din spatele ușii.

-Domnișoară Rachel, vă caută cineva! spune ea, iar eu mă dau jos din pat.

Deschid ușa și tot ce văd în fața ochilor este tunul unui pistol îndreptat spre capul meu. Detectivul James Reynolds se afla acum în camera mea. Pășesc înapoi iar el înainte, închizând ușa dormitorului în urma sa. Mâna lui dreaptă ține pistolul îndreptat spre mine în timp ce mâna stângă e încolăcită în jurul gâtului lui Hilary. Mă așez pe pat, iar el o aruncă pe Hilary lângă mine menținând pistolul îndreptat spre mine.

-Ți-a plăcut micul meu cadou, Rachel? întreabă James. Trebuie să îți spun, arăți genial în acea fotografie. Și Anthony.... Oh la asta nu mă așteptam. Să se sinucidă?

-Tu ai făcut fotografia? reușesc eu să întreb.

-Nu doar că am făcut-o, dar eu am și răspândit-o. Ce? Te așteptai ca eu să vă las să scăpați după tot ce mi-ați făcut? Din cauza voastră mi-am pierdut jobul.

-Am încercat să facem ceea ce era corect. Mama e în închisoare! Îți amintești?

-O să plătiți pentru tot ce ați făcut!

Mă las puțin pe spate și îmi întind unul dintre brațe înapoi pentru a apuca telefonul. Apăs pe butonul de blocare de câteva ori pentru a activa serviciul de urgență.

-Mai repede cred vei fi tu arestat!

James mă privește ciudat apoi își dă seama la ce mă refer și se panichează. Se întoarce și părăsește încăperea într-o secundă.

-Ești bine? o întreb pe Hilary, iar ea încuviințează din cap.

Poliția ajunge în scurt timp și sunt supusă unui alt interogatoriu. Bunica și bunicul, care au ajuns după polițiști, ascultă totul cu atenție fără să intervină. Unchiul lui Justin, detectivul Lachowski, este cel care mă interoghează. Al doilea interogatoriu de astăzi.

-Domnișoară Bluford, camerele de supraveghere nu arată nimic. Totul pare perfect normal.

-Hilary a fost de față, întrebați-o pe ea! îi spun eu.

-Voi ajunge și la ea. Mai întâi vreau să știu care ar fi motivul pentru care James ar încerca să vă atace?

-A spus că din vina mea și a lui Justin și-a pierdut jobul, ceea ce este de înțeles, adică motivul pare unul destul de întemeiat.

-Nu, nu este un motiv, el și-a pierdut postul datorită neghiobiei sale. Faptul că voi ați luat în considerare mai multe ipoteze și ați avut norocul să găsiți mai multe dovezi. Dovezi pe care el ar fi trebuit să le caute și indicii pe care să le urmeze.

-Ei bine, el asta crede. Ar trebui să îl avertizați pe Justin, dacă a încercat să se răzbune pe mine, cu siguranță va acționa astfel și în cazul lui.

-Am nevoie să știu ora exactă la care s-a petrecut incidentul, astfel după ce îl vom interoga și pe el vom stabili dacă există măcar cele mai mici șanse ca ceea ce spuneți să fie adevărat.

-A venit aici cu aproximativ cinci minute înainte ca eu să apelez serviciul de urgență. Adică ora nouă și cincizeci și trei de minute.

Lachowski notează tot ce consideră important din ceea ce îi spun apoi pleacă împreună cu ceilalți ofițeri. După plecarea lor trebuie să îi explic totul bunicii. Ea mă ascultă cu atenție, apoi îi explică ea însăși bunicului, cu propriile cuvinte.

Când mă pun din nou în pat o multitudine de gânduri îmi trec prin minte. Tot ce se petrecuse astăzi fusese extenuant și complicat. Astfel de evenimente îmi dau mult de gândit. Îmi dau seama că aceasta a fost doar prima lovitură a lui Reynolds dintr-un șir cine știe cât de mare. Ceea ce e sigur este că va acționa din nou, iar eu nu voi fi pregătită.