Prințesa din Manhattan

Capitolul 14

RACHEL

Uneori persoanele de la care te aștepți mai puțin te înjunghie pe la spate. În cazul acesta, însă, a fost diferit, nu a fost vorba de înjunghiat, ci de împușcat, și nu în spate, în abdomen. Țin să menționez aceste lucruri pentru că Josh a făcut o descoperire imensă, mult prea mult pentru el, știu. Am primit un apel de la el în timp ce eram în lift.

-Nu o să îți vină să crezi ce am găsit în biblioteca arhivei școlii! spune el destul de entuziasmat, probabil pentru că nu în fiecare zi află ceva interesant, dar presimțeam că ce avea să îmi spună era ceva greu de digerat. Fiul lui Ro... tatălui tău este antrenorul Javier Hernandez.

Nu am mai auzit și simțit nimic, decât un mic zgomot cauzat de telefonul meu ce tocmai lovise podeaua. Ușile liftului s-au deschis, iar mama, care probabil văzuse că cineva urcă, aștepta în dreptul lor. Chipul ei s-a întristat, însă, atunci când mi-a văzut fața roșie și umedă de lacrimi. Probabil se aștepta ca altcineva să iasă din lift, însă am ieșit eu îngândurată și plângând fără să îmi dau seama de ce. Nici mama nu înțelegea. Nu plâng pentru că nu pot accepta adevărul, pot accepta faptul că fiul s-a răzbunat pe tatăl său pentru că l-a abandonat, nu plâng nici pentru că regret că antrenorul e criminalul, plâng pentru că e o reacție firească.

-Ce s-a întâmplat scumpo? mă întreabă mama îngrijorată și mă cuprinde cu ambele brațe.

-Josh m-a sunat și mi-a spus ca Javier Hernandez este fiul tatei, spun eu printre lacrimi.

Am reușit însă să trag aer adânc în piept și m-am calmat, iar lacrimile mi s-au oprit. Am privit-o pe mama care nu înțelegea unde voiam sa ajung, apoi am continuat.

-Eu cred ca el este criminalul pe care îl căutam de atâta timp.

Mama răsuflă oarecum ușurată, iar eu nu înțeleg de ce, după care îmi spune:

-Trebuie să îl contactăm pe Reynolds acum! Un astfel de criminal nu poate rămâne în libertate, e periculos pentru cetățenii acestui oraș.

-De acord, o astfel de pagubă pentru societate nu trebuie lăsată în libertate. Mamă, dacă a fost în stare să își ucidă tatăl doar din cauză că nu l-a recunoscut drept moștenitor, nu se știe ce mai poate face.

-Ai atât de multă dreptate, scumpo. Nici nu știu când te-ai maturizat atât de repede. Dar acum nu e timp de pierdut, poliția are un criminal de prins, iar dacă ei nu știu de el nu îl pot prinde.

Mama a mers să îl sune pe James Reynolds, iar eu am mers în camera mea să mă schimb și să pot pleca spre secția de poliție. Am uitat însă un lucru important, Justin a rămas singur cu Javier, iar asta nu poate fi de bine. Scot telefonul din geanta mea Hermes, gata să îl sun însă el mi-o ia înainte.

-Rachel, spune-mi te rog ca nu ai sunat încă la poliție ca să îl denunți pe Javier! spune Justin pe un ton superior.

-Ai înnebunit, normal că am sunat! Ești bine? Îmi era teamă să nu fi pățit ceva, ai rămas singur cu un criminal în mașină.

-Sunt bine, dar Javier nu este criminalul nostru, nu e criminal.

-Și atunci de ce Josh mi-a spus ca el este fratele meu?

-Pentru că nu știe de fapt ce s-a întâmplat. Nu am timp să îți povestesc acum, îți cer doar să ai încredere în mine și să îți retragi plângerea cât încă mai poți, altfel o să regreți toată viața că ai băgat în închisoare un om nevinovat.

Mama vine în camera mea înainte ca eu să apuc sa merg la ea și îmi spune ca Reynolds a trimis deja un echipaj de poliție la domiciliul lui Javier. Spre norocul meu, și al lui, dacă poliția nu găsește nimic incriminatoriu nu îl pot ține în arest prea multă vreme, dar în acest timp nu pot sta și aștepta ca totul să se rezolve de la sine. Eu am încurcat aceasta situație și tot eu trebuie să o și descurc. Faptul ca Javier l-a vizitat pe tata în dimineața în care a fost ucis mi-a stârnit în minte posibilitatea ca tot el să aibă legătură cu asta, iar faptul ca Josh mi-a spus ca el este fratele meu, fiul tatălui meu, fiu de care nu am auzit nimic în toți acești șaptesprezece ani nu a făcut decât să îngroașe mai mult conturul acestei idei.