Prințesa din Manhattan

Capitolul 22

RACHEL

Credeam că va fi mai ușor fără Justin, însă, m-am înșelat. De când a plecat în scurta vizită în LA m-am plictisit. Mă întreb ce voi face când va fi plecat definitiv acolo...

Am încercat să dau de Frederic, dar nu răspunde la telefon. Probabil că este ocupat cu Josh. Uneori mă întreb de ce sunt atât de singură.

Știam că Justin trebuia să se întoarcă din California așa că i-am dat un mesaj care probabil că l-a speriat și acum îl aștept din clipă în clipă. Ușile liftului se deschid, iar Justin își face apariția.

-Rachel ce ai făcut? întreabă el disperat cum nu a mai fost vreodată, cel puțin în preajma mea.

-Ah, nimic. Voiam doar să vii aici cât de repede. Mi-a... încerc eu să spun dar nu reușesc.

-Ți-a...?

-Mi-am petrecut timpul odihnindu-mă cât ai fost plecat, mint eu încercând să ascund adevăratul lucru pe care am avut de gând să îl zic.

Iau o pauză în care el mă privește insistent. Mă gândesc apoi cum să schimb subiectul.

-Vrei o cafea? îl întreb.

Se uită la ceasul de pe încheietura mânii apoi mă privește intens, strâmbându-se.

-E puțin cam târziu, e ora șase... Poate că ar merge o cafea, dar slabă.

-Desigur. Hilary! Adu, te rog, două cafele în birou. Dar ai grijă ca cea a lui Justin să fie extrem de slabă.

Justin o analizează pe servitoare din cap până în picioare, chiar și atunci când merge în bucătărie ca să pregătească ceștile cu cafea. Mergem în birou, iar el se așează pe unul din scaune, în timp ce eu aleg să stau în picioare.

-Nu ai observat nimic ciudat la Hilary? mă ia el prin surprindere.

-Nu, de ce?

-Nu ai văzut?

-Ce anume?

-A primit un mesaj pe mobil, apoi s-a îndreptat spre ușa din spate.

-Ah, da, asta s-a mai întâmplat. Am observat de câteva ori că tot primește mesaje de la numere necunoscute care o întreabă ce fac.

-Același număr?

-Nu cred, din câte am observat e mereu altul.

-Cam cât de des se întâmplă asta?

-Eu am văzut mesajele doar de vreo două-trei ori, dar nu întotdeauna merge la ușă.

-Nu întotdeauna o vezi tu.

Mă gândesc să îl întreb despre mica excursie, ce a făcut, dacă a cunoscut oameni noi, deși e evident că da, dacă i-a plăcut, însă, începe să vorbească chiar înainte să apuc să scot un sunet.

-Iubesc California, abia aștept să mă întorc. Mi-au dat o cameră destul de drăguță. Oamenii de acolo sunt mult mai simpatici decât cei de aici, zâmbesc mai mult, chipurile lor sunt mult mai luminate.

-Te vei muta acolo definitiv, adică nu vei mai veni aici nici măcar în vacanțe?

-Nu știu... Cred că nu.

-Credeam că ai multe amintiri neplăcute de acolo.

-Așa este, dar am mult mai multe plăcute.

-Cred că voi veni și eu acolo. Definitiv...

-Ce te face să vrei să părăsești New York?

-Faptul că sunt extrem de singură aici... Am realizat asta abia cât tu ai lipsit.

-Credeam că îți place să petreci timpul cu bunicii tăi.

-Îmi place, dar sunt extrem de ocupați. Adică acum au pe cap Bluford Industries și companiile lor. Nu e ușor să conduci o companie, iar ei se ocupă deja de trei.

-De ce nu te ocupi tu de compania tatălui tău?

-Crezi că m-ar lăsa să fac eu asta de capul meu?

-Ai încercat să vorbești cu ei despre asta?

-Nu... Dar nu am ce... Nu vor accepta. Voi încerca totuși.

-Așa te vreau, Rachel!

Hilary întrerupe discuția intrând cu o tavă pe care adusese cele două cești cu cafea. Le așează în dreptul nostru apoi se retrage. Justin ia ceașca în mână și eu fac la fel. Nu apuc să sorb nici măcar o picătură că Justin mă și întrerupe.

-Rachel! Nu bea asta! țipă el.

Îndepărtez ceașca de gură și îl privesc surprinsă.

-De ce nu? întreb curioasă.

Mă privea cu o expresie surprinsă, dar controlată. Sprâncenele sale erau acum arcuite, iar în jurul nasului apăruseră tipicele riduri de la strâmbături.

-Au fost otrăvite.

-Poftim? îl întreb.

-Da. Cineva a încercat să ne omoare, Rachel! Dacă nu mă crezi gustă, dar foarte puțin.

Duc cafeaua din nou aproape de buze și sorb o picătură. Nu părea diferită, era la fel ca de obicei .

-Nu se simte așa-i? mă întreabă el, iar eu aprob. Cafeaua ta este mai concentrată, a mea nu. După amărăciunea pe care mi-a lăsat-o în gură trebuie să fie stricnină.

-Nu am mai auzit de așa ceva până acum.

-Stricnina e o otravă destul de ușor de procurat, se găsește chiar și în unele medicamente, dar în cantități mici, însă cantitatea din cafea trebuie să fie mare, altfel gustul nu s-ar fi simțit. E extrem de amară, dar nu mai amară decât cafeaua, de asta probabil că cine e în spatele acestei fapte știa câte ceva. În cafeaua ta nu se simte fiindcă este concentrată, însă, în ceașca mea proporția de lapte e mai mare decât cea de cafea și asta face gustul cafelei să se simtă mai puțin, iar pe cel al stricninei mai mult.

-Cine ar face asta?

-Nu știu. Hilary, doar ea a făcut cafeaua.

-Nu prea cred, nu ar îndrăzni. Am încredere că nu ea a făcut asta.

O strig pe Hilary, iar ea își face apariția în încăpere.

-Hilary, ce ai făcut cu cafele asta? întreb.

-Ce? Nu sunt bune? Pot aduce altele.

Fața lui Hilary se schimonosește așa cum o face mereu când este contrariată.

-Nu, cineva a dizolvat otravă în ele, spune Justin și o analizează din cap până în picioare.

-Nu am avut nici o legătură cu asta! afirmă Hilary și mai contrariată decât mai devreme.

-Ai plecat din bucătărie cât timp se preparau cafelele?

-Doar două minute, am plecat până la toaletă.

-Poți pleca, Hilary, intervine din nou Justin.

-Ți-am spus că nu este ea responsabilă, rostesc eu imediat după ce menajera părăsește camera.

-Eu am o bănuială cine e de vină. Aceeași persoană care a făcut publice fotografiile cu tine și Anthony, care te-a amenințat cu un pistol și care a trimis la directorului de la UCLA un video în care pare că eu îl împușc pe Markus fără nici un motiv.

-Crezi?

-Am trecut de ceva vreme de presupuneri. Nu aveai camere de supraveghere?

-Ba da. Ne putem uita chiar aici

Privim amândoi ecranul MacBook-ului, dar în niciun cadru nu se vedea nimic suspect. Hilary care pregătește băuturile, apoi pleacă la toaletă, apoi revine peste fix două minute, așa cum a spus.

Justin a plecat și de atunci sunt tot în birou. Mă gândeam că are dreptate în legătură cu Reynolds... El trebuie să fii fost. El avea toate motivele să facă un asemenea act necugetat. A mai încercat să mă ucidă, acum a încercat iar. Cât timp îi va lua până când va reuși. Nu sunt în siguranță și nici Justin nu e. Cât timp James Reynolds nu este închis nu vom fi în siguranță.