Prințesa din Manhattan

Capitolul 11

JUSTIN

După prima întâlnire a comitetului pentru organizarea balului în care am stabilit care erau responsabilitățile fiecăruia am mers la Grand Central Library. Am tot mers acolo după înmormântarea fratelui meu, era un fel de refugiu. Îmi plăcea să îmi pierd timpul de după școală acolo, până seara când se închidea, apoi continuam să citesc acasă. Citeam câte un roman pe zi, dar apoi am început să nu mai fac asta. Acum abia dacă mai citesc un roman pe lună. Apuc cel mai imprevizibil roman dintre toate, "Comoara din Insulă", un roman al lui Stevenson. Mă așez la una dintre mesele libere și încep să citesc.

Mă pierdusem printre paginile cărții când cineva s-a așezat pe scaunul din fața mea și mi-a smuls-o din mână.

-Chiar mă întrebam dacă mai trăiești, spune o voce cu accent irlandez.

Era Tom Evans, un vechi prieten. Un bărbat înalt de vreo treizeci de ani, cu fața ovală și puțin palidă, acoperită cu puțină barbă, ochi de un albastru cenușiu și perciuni lungi. L-am cunoscut la bibliotecă, e proprietarul, el mi-a recomandat o mulțime de romane bune. Are acces la toate documentele orașului, pentru că toate fac parte din bibliotecă. Cu ajutorul acelor documente poți vedea orice persoană ce s-a născut sau a murit în acest oraș.

-După cum poți vedea, trăiesc, spun eu râzând puțin fals.

-Nu ai mai trecut pe aici o vreme, credeam că ai găsit un alt hobby, zice Tom.

-Am găsit, într-un fel.

-Ai auzit despre moartea directorului de la Bluford Industries, marea companie imobiliară? întreabă irlandezul.

-Robert Bluford. Sigur că am auzit, toți au auzit. O ajut pe fiica lui să găsească vinovatul.

-Hm, doi adolescenți investigând o crimă, sună ca intriga unui roman.

-Mi-aș dori să fie doar un roman, un roman pe care să îl poți modifica. Aș modifica câteva aspecte din viața mea și din viața lui Rachel. Dar cum ai aflat despre Robert?

-Zvonurile circulă repede, mai ales că pe aici în ultimul timp vin foarte mulți bătrâni, bătrâni care cunosc multe despre ce se petrece în Manhattan. Acum câteva luni Khloe chiar a intrat aici să împrumute o carte, dar ceea ce nu știa ea e că era urmărită.

-Urmărită?

-Da, un bărbat bine îmbrăcat o urmărea. Arăta ca unul dintre lupii de pe Wall Street.

-Ciudat. Ce mai știi ? întreb eu mai mult decât curios.

-Păi, știu că toată averea lui a fost lăsată soției și nimeni nu se aștepta la asta. Toată lumea credea că fiica lui va fi în fruntea testamentului.

-Poftim?

Clar trebuie să vorbesc cu Rachel, sunt cam în urmă cu noutățile. Nu îmi vine să cred că nu a primit nimic de la tatăl ei. Acest fapt pare puțin cam imposibil, având în vedere că tatăl ei o pregătea din timp pentru a prelua compania. Dar bănuiesc ce se petrece aici...

-Dacă nu este acesta adevăratul testament? o întreb eu pe Rachel la telefon.

-Justin, nu cred că un document așa de important putea fi falsificat, răspunde Rachel convinsă.

-Eu cred că poate. Gândește-te, singura persoană ce a avut de câștigat de pe urma decesului este mama ta. Trebuie să vezi adevărul, Rachel. Acesta este adevărul. Dacă putem demonstra că mama ta a schimbat testamentul înseamnă că putem demonstra și că ea este responsabilă pentru crimă.