Prințesa din Manhattan

Capitolul 15

JUSTIN

Am sunat-o pe Rachel cât de repede am putut sperând că nu a apucat să îl denunțe deja pe Javier, însă era prea târziu. Singurul lucru pe care am mai putut să îl fac a fost să îl conving să meargă acasă, de unde poliția urma să îl ducă la secție, apoi să facă percheziții, să verifice fiecare colțișor al casei cu scopul găsirii unei dovezi care să îl incrimineze. La urma urmei, a fost doar denunțat, fără nici o probă incriminatorie, dar dacă poliția va găsi acolo arma furată din biroul lui Bluford cu siguranță vor avea dovezi pentru acuzație.

Noaptea aceea am stat treaz încercând să mă gândesc ce aș mai putea face, până la urmă a fost decizia mea să mă implic și trebuie să duc până la capăt ce am început. Să investighezi un asemenea caz, un caz de omucidere nu este simplu, în special când acuzatul este însuși profesorul tău preferat, iar cel ucis este tatăl celei mai bune prietene. Da, asta este părerea mea despre relația cu Rachel, este cea mai bună prietenă. Niciodată nu aș fi crezut că voi spune asta, dar Rachel s-a schimbat mult în ultimul timp, și cred că asta era adevărata Rachel de fapt. Susțin că așa a fost mereu, doar încerca să acopere adevărata sa personalitate din cauza faptului că era mereu frustrată. Oamenii au așteptări , mai ales dacă familia ta e cine e și tu trebuie să te ridici la standardele familiei, să fii cel puțin la fel de bun ca ei. Acesta este motivul pentru care toate fetele din școală erau terorizate de ea. Le teroriza impunându-le ideea că este cea mai avută, cea mai inteligentă, cea care învață cel mai bine, cea mai bine îmbrăcată, cea mai frumoasă, cea mai descurcăreață, într-un cuvânt adolescenta perfectă. Uneori oamenii vor să pară mai mult decât sunt crezând că asta e cel mai bine pentru ei, pentru imaginea și reputația lor, dar adevărul este că de cele mai multe ori personajul pe care încerci să îl interpretezi ca fiind tu îi poate face pe mulți să se îndepărteze de tine.

Dimineață, în timp ce mă chinuiam să lipesc bucățile rupte ale unei scrisori, am primit un mesaj de la Rachel prin care m-a înștiințat că poliția a găsit pistolul în locuința lui Javier și inevitabilul s-a produs. Poliția în sfârșit a arestat pe cineva, după atât de mult timp de investigare, implicarea FBI în caz, și totul degeaba. Tot un adolescent a condus la această arestare și la descoperirea a încă unui indiciu. Din acest moment nu mai e mult până ce va avea loc primul proces ce va fi probabil și ultimul, dacă nu găsesc ceva care să îl amâne sau să îl scoată de sub acuzație pe Javier.

Singurul lucru pe care această persoană l-a făcut a fost să respecte cerințele celui ce i-a fost precum un tată și uite unde a ajuns. Sunt convins că Rachel a fost foarte nervoasă când a aflat că el este persoana pe care credea că o caută, dar când va afla adevărul, motivul pentru care acesta a luat pistolul și a făcut tot posibilul să ascundă adevărul, îi va părea rău că l-a judecat greșit.

Lucrurile nu puteau rămâne așa între mine și Josh, numai el e capabil de o asemenea gogomănie.

-Cum ai putut să nu te gândești că "tată" poate nu înseamnă tată biologic? Ești un incompetent, și incompetența ta bagă în închisoare oameni nevinovați! mă răstesc eu nervos la Josh care venise la mine, pentru că măcar atât putea face, să se deplaseze.

-Îmi pare rău... spune el știindu-se vinovat.

-De ce nu m-ai sunat pe mine înainte să o suni pe Rachel. Cu siguranță mi-aș fi dat seama despre ce este vorba și nu ar fi fost nimeni arestat!

-Până la urmă dacă nu e vinovat de ce are pistolul care, culmea, are aceleași gloanțe precum cele cu care a fost împușcat Robert Bluford ?

-N-am idee ce face și de ce face. Și de unde știi tu despre gloanțe și pistol?