Destinul

CAPITOLUL 1

Autor pov.

Ivan Andreea este o simplă fată de 20 de ani. Aceasta are părul șaten, are ochii căprui si buzele rozalii si înălțimea ei este de 1,70 m. Este o fata educată, civilizată, linistită și cu mult bun simț. Nu provine dintr-o familie cu multi bani dar a ajuns unde si-a propus, unde visa când era mică. Adica aici, la academia de jandarmi. Este in anul doi la academie si se simte in al noulea cer. Este foarte bucuroasă că a ajuns unde si-a propus.

Într-o zi unul dintre profesorii ei o cheamă si-i zice:

" - Andreea, Marius ar fii trebuit să se ducă ca supraveghetor la meciul Viitorului din această seară dar nu poate. Ai fi de acord sa-i tii tu locul?

- Da, domnule! "

Ei bine...începând de aici a urmat totul. De la acel meci l-a întâlnit pe Ianis Hagi, fiul marelui fotbalist român, Gheorghe Hagi.

De aici nu o sa va mai povestesc eu nimic, o sa aflati mai multe detalii pe parcursul povestirii!

Andreea pov.

Este iar dimineață. Ma dau leneșă jos din pat si ma îndrept către baie. Deschid robinetul chiuvetei si ma spăl pe față apoi pe dinti. După toate acestea imi fac rutina din fiecare dimineață. Mi-am luat si ultima piesă din uniforma si anume basca si ies afara din dormitor. Ma îndrept către curtea academiei acolo unde sper sa o gasesc pe prietena mea cea mai buna, Irina.

- Neața, Irina! o salut zâmbind.

- Neața!

- Unde ai plecat asa devreme? De ce n-ai mai stat in camera?

A da, am uitat sa mentionez ca este colega mea de camera.

- M-am gândit să ies mai devreme afara deoarece n-am dormit prea bine aseară.

- A, okay.

- Buna dimineata, elevi! ne salută domn' profesor.

- Buna dimineata! îl salutăm in cor.

- Pe poziții! Începem de data asta cu flotarile.

Off, da! Avem inviorarea de dimineata. Pot spune ca cel mai mult ma omoară flotarile.

- 1! striga domn' profesor.

- 1! repetam noi. Si tot asa pana la 10. In fiecare an se schimba numărul flotarilor, in primul an am avut doar 5, acum avem cate 10.

- Bun așa, elevi! Acum, hai, la alergat cu voi!

În fiecare dimineață facem inviorarea. Cel mai mult la inviorare imi place când alergam. 5 turi de teren în fiecare dimineață face bine.

Sunt aici de 2 ani. Chiar dacă m-am invatat fara părinți tot mi-e dor de ei. Iar ca sa uit de dor, imi zic mereu " Ai visat sa ajungi aici, ai ajuns! "