Destinul

CAPITOLUL 20

Suntem in a doua repriză iar antrenorul decide sa ma bage pe teren. Il cheamă la banca pe jucătorul titular si intru eu. După nici trei minute de la debutul meu pe terenul celor de la Genk dau gol. Imi îndrept privirea către tata si il vad aplaudand alături de mama si de fosta mea iubită. Ce urat suna fosta mea iubită. Alături de Andreea, toti trei erau fericiți. Cel puțin Andreea asa pare.

***

Andreea pov.

M-am bucurat la golul marcat de Ianis, bine-nțeles ca (,) cariera lui de fotbalist nu are nicio legătură cu relația dintre noi. De aceea m-am si bucurat.

- Marilena eu plec ca nu mi-am terminat bagajul de făcut.

In seara asta avem avion spre România.

- Bine, du-te draga mea.

Cobor din tribune si chem un taxi. Ii zic sa ma duca la hotelul unde eram cazata si in cateva minute ajungem. Ii plătesc apoi intru in hotel. Iau liftul până la etajul 3 apoi ma duc in camera mea.

Printre toate hainele din dulap gasesc tricoul lui Ianis de la națională. Pentru o clipă voiam să-l las in camera hotelului si sa zic ca l-am uitat dar nu am de gand sa fac asta. Il voi păstra iar când ajung acasă voi pune intr-o cutie toate lucrurile primite de la el si le voi păstra ca amintire. Ceea ce am iubit cândva acum s-a transformat doar într-o amintire plăcută.

După ce termin de împachetat ma uit prin toată camera sa vad daca am uitat ceva. Nimic, totul e la locul lui. Imi iau telefonul si o sun pe Marilena.

Convorbire telefonică:

- Buna seara! Eu am terminat. Ati venit sau sunteti inca la meci?

- Doar ce s-a terminat, acum il asteapta Gică pe Ianis sa-l felicite pentru gol apoi venim draga mea.

- Bine, va aștept. Ne vedem când veniți.

- Okay, pa.

- Pa.

Convorbire telefonică încheiată.

***

  Este dimineata. Nu prea ma trezesc cu chef de antrenament. Mi-e dor de el. Taci! Stiu, si mie imi este, imi este al naibii de greu fara el si imi e si mai greu când mă gândesc că stau in camera lui. Dar subiectul Ianis este închis pentru mine, momentan. Momentan? Eu ma aud vorbind? Normal că el s-a întors la roșcată si este fericit iar eu stau si sufăr. Dar nu, nu voi mai suferi. Nu voi mai lasa lumea sa ma calce in picioare, deja s-a intamplat de prea multe ori.

~ Cioc, cioc! ~

Se aude o bătaie in usa camerei. Deschid si era Hagi.

- S-a întâmplat ceva? il intreb nedumerită.

- Nu, am venit sa te anunt ca azi nu facem antrenamente.

- Aaa, ok.

- Pot sa te intreb ceva?

- Sigur dar mai intai intra.