Destinul

CAPITOLUL 3

După ce-i zâmbesc lui Ianis plec. Apoi când mă uit inapoi pe teren vad ca se încinse atmosfera din cauza unui conflict. Fiind prima dată când sunt ca jandarm pe stadion nu stiam ce sa fac. Dacă sa ma bag eu s-au să-i las pe băieți. Ma uit la Rareș ce era la o distanță de 20 m. Apoi aud din statie spunand:

- Andreea, ma auzi? ma intreaba el.

- Da, recepționat!

- Fii sigura pe tine, atât iti zic!

- Adica sa ma bag intre ei, asa-i ?

- Da! Du-te, e pe tura ta!

- Okay, recepționat!

Sar gardul ce era in jurul tribunei si ajung pe teren. Ajunsă între jucători aceștia imi fac loc eu bagandu-ma imediat intre cei doi jucători.

- Băieți potoliti-va!

- Tu da-te de aici, fetito! imi zice jucătorul de la Rapid.

Chestia asta m-a enervat la culme.  Ma bag intre cei doi, in adevăratul sens al cuvântului, acum fiind la mijloc. Ii împing pe ambii in asa fel incat sa nu mai faca nici un contact unul cu celalalt.

- Ce aveti de împărțit?

- Fetito, decât să faci pe interogatoriu' mai bine pleci! zice tot cel de la Rapid dand in mine cu pumnul. Nu ma doare din cauza vestei anti-glonț. Nu mai stau pe gânduri și il apuc de mâini, i le pun la spate apoi il pun la pământ si-i pun cătușele.

- Tu vii cu mine! ii zic.

- Esti bine? ma intreaba Rareș.

- Da sunt! Du-te la loc, am eu grijă de el.

- Unde il duceți? ma intreaba arbitrul.

- Nicăieri, fac doar o schimbare. Oricum celor de la Rapid le-ar trebui o schimbare! Au jucat cam slab. Nu credeti? il intreb pe arbitrul.

- Mhm.

Eu doar zâmbesc si ma duc cu el la banca lui.

- Buna seara! Jandarm Ivan Andreea va deranjează! Probabil ati vazut toată scena, v-as ruga sa  faceti o schimbare. Asta daca nu... sunt întreruptă de antrenorul lui.

- Sigur, domnișoara!

Il descatusez pe jucător si merg la colegii mei iar meciul revine la normal.

- Te simti bine? Te doare ceva? ma intreaba Rareș speriat.

- Sunt bine, nu mă doare tare!

- Scuze ca n-am ajuns mai repede dar eram in partea opusă părții tale.

- Nu-i nimic, m-am descurcat!

- Chiar foarte bine! imi zâmbește el. Mi-a plăcut cum l-ai facut pe tip. Trebuia sa-i vezi fata de speriat. rade acesta.

- Măcar atât sa tac si eu.

- Andreea, mai dai o tură? ma intreaba Ionuț.

- Iar?

- Da.

- Offf, fie!

L-am ascultat doar pentru că era prima dată când vin aici si nu voiam sa-si faca profesorul o impresie rea despre mine cum ca m-am împotrivit colegilor din prima.

Rareș pov.

- Ia zi Rarese, iti ard tălpile dupa ea? ma intreaba Ionuț, prietenul meu cel mai bun.

- Ce ai ma frate, normal ca nu?!

- E na! Lasă că am văzut eu cum te uitai la ea. Nu-i asa băieți?

- Da! Afirm! Aprob! zic cei trei băieți la unison.

- Vezi tu frate, se zice ca fata asta a înnebunit toti băieții din academie.

- Și a fost cu cineva din academie?

- Nu! Dar de ce întrebi? Vrei sa te bagi pe ea? rade el de mine.

- Ha ha, las-o balta!

Andreea pov.

Iar dau ture. Deja incep sa ma plictisesc. Eu am făcut cele mai multe ture. Fiind fata asta nu inseamna sa-si bată joc de mine. Dar asta e! Oricum, nu prea voiam să mai stau cu băieții, Mihai sau Emil sau cum il cheamă se uita prea insistent la mine.

- Domnișoara! aud o voce de bărbat din spatele meu. Ma întorc si era domnul Hagi.

- Da! Ce este? il intreb nedumerită.

- Vino putin pana la gard!

- Vin!

- Mi-a plăcut in ce fel l-ai pus la pământ pe cel de la Rapid.

- Ăm, multumesc, cred..

- De ce crezi?

- Nu stiu. E prima dată când asist la un meci ca jandarm. Am facut ce mi-a trecut prin minte.

- Prima dată zici? ma intreaba domnul Hagi aparandu-i un zâmbet pe față.

- Da..

- Ah, uitasem de ce te-am chemat! Reporterilor le-a plăcut cum l-ai pus pe individ la pământ și vor sa-ti ia un interviu dupa meci. Ce zici?

- Okay. Dar nu cred ca am facut ceva wow!

- Poti ramane acum aici? Ca mai are putin si se termina meciul si mna.

- Bine, stati numai putin să-mi anunț colegii! ii zic eu iar el pleaca.

- Rareș, ma auzi? il intreb prin stație.

- Da, spune!

- M-am intalnit cu domnul Hagi si vrea să-mi ia un interviu si m-a rugat sa stau cu el la banca. Poti tu sa termini tura mea sau ceva?

- Sigur! Cand termini interviul te asteptam la dubă!

- Recepționat!

Hagi pov.

Mulțumit ca domnișoara a acceptat ma îndrept către băncile de rezerve vrând să fac o schimbare. Il scot pe Ianis si bag alt jucător. Vreau sa-l scot ca sa aibe timp sa o admire îndeaproape pe domnișoara. Am facut schimbarea dar domnișoara tot nu a venit.

- Am sosit! ma anunta ea.

- Poftim, ia loc! ii cedez eu locul meu fiind lângă Ianis dar ea zice:

- Nu domnule Hagi! Un jandarm sta in picioare când e la lucru! Stati dumneavoastra!

- Bine.

Ma uit la Ianis iar el se uita nedumerit la mine.

Ianis pov.

Ce caută fata asta aici? Nu am nimic impotriva dar de obicei jandarmii nu stau la băncile noastre. In fine, ma bucur ca macar o mai revad o dată pe fata de atunci. E foarte frumoasă! Cel mai mult ma bucur ca-si respecta meseria. Adica daca era alta fata se așeza lângă mine fara a-i mai spune tata. Ma intreb cati ani are.

Andreea pov.

Wow! Nu credeam vreo data ca voi ajunge sa-l cunosc pe domnul Hagi dar sa mai si vorbesc cu el. Iar Ianis e un băiat drăguț. La prima vedere pare un băiat linistit si cuminte. Dar nu se stie cum e. In fine, nu stiu de ce ma gandesc la asta! Eu trebuie sa ma axez pe meserie.