Destinul

CAPITOLUL 2

Sunt la usa camerei lui Vlad, nici nu stiu ce sa fac. Sa bat, sa nu bat? Am decis să bat. In cateva minute apare Vlad.

- Buna! ii zic zâmbind.

- Buna! imi zice el nedumerit.

- Pot sa intru?

- Sigur!

- Esti singur?

- Da, Cosmin nu stiu unde e.

- Vlad, as vrea sa vorbim.

Auzind vorbele mele, înghite în sec.

- Vlad, spune-mi te rog ce simti pentru mine, sincer. Nu trebuie sa te temi. Nu te mănânc. Vreau sa lămurim situația.

- Andreea, eu te iubesc! Nu doar ca pe o simplă prietena, ci mai mult. Acum ca ti-am spus, simt ca am luat o piatră de pe inimă.

- Vlad, zic si-i iau mana lui in a mea, imi pare rau ca sentimentul nu e reciproc. Dar crede-mă, esti ca un frate pentru mine! Te iubesc doar ca pe un frate, nu pot mai mult. Si, imi pare rau daca ti-am frânt inima. Dar, nu pot fii cu cineva pe care nu-l iubesc! spun si imediat in curge o lacrimă.

- Hei! De ce plângi?

- Pentru ca probabil acum esti supărat pe mine, si ma simt vinovată. Poate ca nu mă vei ierta niciodată..

- Andreea, te inteleg! Nu trebuie sa te invinovatesti! Asta e, nu a fost sa fie. Si nu, nu sunt supărat pe tine. Promit că am sa te protejez la fel cum o face un frate mai mare!

- Iti multumesc, Vlad! Sper ca intr-o zi sa găsești o fata potrivita tie si sa fie mai buna decat mine! Te voi susține mereu, iti voi fii mereu alături! spun si-l iau in brate. Te iubesc, frate!

- Și eu surioara!

***

Este ora 18:45. Ar trebui să mă pregătesc.

- Ce faci? ma intreaba Irina.

-Mă pregătesc.

De data aceasta nu m-am mai îmbrăcat cu uniforma de academie. M-am îmbrăcat cu uniforma de stradă, cea de munca. După ce m-am îmbrăcat mi-am pus acolo unde trebuia: pistolul, catusele si spray-ul lacrimogen. Scutul era deja în duba. Ma uit la ceas.Era 19:20 si am decis să cobor.

- Am plecat! o atentionez pe Irina.

- Succes!

- Mersi! strig la ea când ies pe usa.

- Buna! le zic celor ce erau lângă dubă. Erau persoane mai mari ca mine cu un an și doi. Nu era nimeni de varsta mea.

- Buna! Sunt Rareș! se prezinta un băiat destul de drăguț.

- Buna! Andreea, încântată! spun si-i întind mana.

- Trebuie să plecăm! spune șoferul.

- Hai cu mine! imi zice Rareș.

L-am urmat si am intrat in dubă si m-am așezat lângă el.

- Ai mai fost până acum la un meci de fotbal ca jandarm?

- Nu. E prima dată.

- Ai noroc, eu am mai fost! Sunt anul 4 aici!

- Felicitări! Si cam ce ar trebui să fac? îl întreb curioasă.