Destinul

CAPITOLUL 27

Cand parchez masina chiar atunci iese pe usa cafenelei Andreea, parca supărată. Ma dau jos din mașină și zic:

- Andreea, stai!

Se întoarce spre mine si incepe sa zâmbească.

- Ce faci? o intreb.

- Mă pregăteam să plec daca tu nu mai veneai.

- Imi cer scuze.

- Nu, eu imi cer scuze!

- Hai sa mergem sa ne plimbam si imi zici pe parcurs.

- Bine. Ianis, imi cer scuze pentru tot. M-am purtat urat cu tine, trebuia sa te ascult când aveai ceva de zis. Imi cer scuze pentru palma de ieri si-mi cer scuze pentru ca nu am venit atunci sa vorbim si ti-am adus-o pe Raisa, sunt o lașă. In ultima perioada n-am mai gandit limpede. Și îmi cer scuze daca ti-am adresat cuvinte urâte atunci in Belgia. Nu ar trebui sa-ti ceri scuze pentru ca ai întârziat, mi-am dat seama ca nu ai vrut sa vi, meritam asta.

- Andreea, ma bucur ca ti-ai revenit si ca putem vorbi! Însă, imi cer si eu scuze pentru cea mai mare greseala făcut in viata mea si anume ca te-am înșelat. E un păcat mare sa-ti înșeli persoana iubita, partenerul de viață.

- Nu-i nimic, fiecare om greșește in viata. Nu e om care sa nu fi facut o greseala in viata. Te-am chemat sa vorbim azi pentru ca m-a sfătuit George.

- Ganea?

- Da, imi e ca un frate, de fapt este fratele meu. Sincera sa fiu, daca nu vorbeam cu el, nu te-aș fi sunat, nu aș fi avut curaj si nici putere. Dar prin sfaturile lui mi-am luat inima în dinți și acum uite-ma aici.

- Da, George e un bun sfătuitor si o persoană de încredere.

- Asa e.

- Tu esti cu cineva? ma intreaba timid.

- Nu, daca as fi fost cu cineva deja erai subiect închis si nu te-aș mai fi cautat. Dar tu?

- Nu mai sunt, după tot ce s-a intamplat in camera de hotel am vorbit cu ea si m-a sfătuit să vin după tine. Am decis de comun acord ca asa nu putem continua, ea nu stia despre relatia mea cu tine, dar când a aflat mi-a zis sa vin la tine si sa te împac, ca nu ea suferă, tu suferi si nu e bine. Am rămas prieteni.

- Wow, imi cer scuze ca am judecat-O gresit! Pare chiar de treaba. Dar Raisa?

- Este de treaba. Raisa...dupa ce m-ai sunat am vorbit cu ea, i-am explicat cum sta treaba între noi doi si a înțeles.

- Iti mai zic încă o dată, imi pare nespus de rau pentru tot! Imi cer scuze.

- Nu-i nimic, fiecare om greșește în viața.

- Asa e. Cum mai merge cu echipa?

- Mmmm, binisor.

- Binisor?

- Da, sunt încă la început, e grea acomodarea. Ei jos ca altfel, cu alte tehnici si etc. Nu joacă cum jucam noi la Viitorul. Tu cum esti?

- Am inteles. Eu, bine. Ma inteleg foarte bine cu toti. Cel mai mult m-am atasat de George si Eric. Toti sunt niste persoane minunate. Peste trei săptămâni voi pleca de la academie deoarece incep alta academie. Încep din nou cursurile.

- Da, imi e dor de toti din echipa. Succes in noul an școlar!

- Asa e in fotbal, mai un transfer, mai o altă echipă...mersi! Si tie la fel, imi doresc sa ajungi cel mai bun fotbalist din lume, sa-l intreci pe tatăl tău. Chiar dacă nu mai suntem impreuna, eu iti doresc binele. Nu e bine sa iti doresc răul, asa imi fac rau si mie.

- Mersi, dar ce vrei sa zici?

- Cred ca stii bine la ce ma refer, nu putem continua asa. Cel puțin nu acum, chiar dacă te-am iertat, da, am facut-o. Chiar dacă te-am iertat simt nevoia să fiu singura o perioadă. Nu-ti cer acea pauză din nou pentru ca a fost. Iti dau drumul sa fi liber. Gaseste pe altcineva mai bun ca mine, nu mai astepta dupa mine, cine stie cand ne mai vedem.

- Nici o fata nu-i mai buna ca tine. Iti respect decizia, poate ca o merit. Dacă voi gasi o altă fata, tine minte lucrurile astea: tu mereu vei fi fata perfecta pentru mine, nici una nu-i mai buna ca tine.

- La fel sa reti si tu: nici un băiat nu-i mai bun ca tine si nici un băiat nu-ti poate lua locul. Tu vei avea mereu un loc acolo, în inima mea.

Nici nu ne-am dat seama când a trecut atât de repede timpul, era deja 21:00 Iar eu la 22:00 trebuie sa fiu la academie asa ca decidem sa ne întoarcem la masini.

***

Ajunși la masini Ianis ma opreste si-mi zice:

- Sa nu mă uiți, draga mea! imi zice șoptit la ureche apoi ma sărută.

Un sărut din ala ca pe vremuri, când eram fericiți impreuna. Probabil acesta va fi ultimul nostru sărut.

- Nici tu, dragul meu! Prieteni?

- Prieteni!

După toate acestea ne luam in brate apoi ne luam larevedere unul de la celălalt si ne suim in masini. Fiecare pleaca acum pe drumul lui. Cel mai probabil nu o sa mai stim nimic unul de celălalt, dar poate ne vom revedea cândva, sper.

***

Ajung pe holurile academiei si sunt întâmpinata de George.

- Ia zi-mi, cum a fost?

- Mersi! zic si-l iau in brate.

- Pentru?

- Pentru ca ai vorbit cu el, poate daca nu vorbeai nu venea deloc. Dar asa a venit, am vorbit și am lămurit situația.

- Și în ce situatie va aflati?

- Cea de prietenie, am decis să rămânem prieteni. L-am lăsat liber, nu i-am zis sa ma astepte pentru ca daca o făcea, nu cred ca ne mai vedem cândva si suferam ambii. Asa e mai bine, fiecare e pe drumul lui si face ce vrea. Nu stiu daca o sa ne mai vedem, dar ce-i sigur e ca nu ne vom uita. Am trăit ceva frumos impreuna.