Destinul

CAPITOLUL 30

- Mă mai gândesc.

***

Dimineata a venit foarte repede iar aseară până sa adorm m-am tot gândit la propunere. Am să accept. Merg pe sfaturile fetelor si a directorului. Imi fac rutina iar apoi ies afara. Azi avem de facut sectoare. Nu-i chiar atat de rau, m-am obisnuit dar nici chiar atat de bine nu-i. Depinde cum ti-o fi norocul. Dar nu mă mai plâng, am rezistat patru ani aici si nu mai rezist doua zile?

- Neata!

- Neata si tie! ii zic Cătălinei, o colega de a mea.

- Ce faci, astepti sa se termine academia?

- Și da si nu. Aici am trăit cele mai frumoase clipe din viața mea si am conscit oameni noi si minunați. O sa ma despart cu greu de voi si de academie. ii zic zâmbind. Dar tu?

- In aceeasi situatie ca tine.

- Da, acum hai la treaba, nu mai avem mult.

- Asa e.

După ce am terminat sectorul am luat masa iar acum avem apelul.

- Elevi, aveti ceva de spus, aveti vreo problema?

- Aș putea sa ma duc sa vorbesc cu domnul director?

- Sigur.

M-am dus în grabă la biroul său si am batut.

- Intra!

- Buna ziua!

- Buna Andreea! Te-ai gandit la vreun răspuns?

- Da, da voi merge. Ati avut dreptate si fetele au avut dreptate si am decis să vă ascult sfatul.

- Bun, deci il pot suna pe domnul Rădoi?

- Sigur.

- Ia loc.

Convorbire telefonică:

- Buna ziua, domnule Rădoi!

- Buna ziua!

- Am sa va dau o veste buna, va veni Andreea. S-a gândit ce s-a gândit si a decis ca vine.

- Foarte bine, ma bucur!  Păi sa-si faca bagajele, maine vin după ea.

- Desigur, o voi anunta.

- Multumesc frumos, o zi bună!

- Cu plăcere, la fel si dumneavoastra!

Convorbire telefonică încheiată.

- Sa iti faci bagajul, maine vine sa te ia.

- Bine. As putea va rog sa ma lăsați în dupa-amiaza asta sa ma duc acasa? Daca tot e ultima zi aici, imi strâng toate lucrurile si le duc acasa iar aici păstrez necesarul până voi pleca în cantonament.