Destinul

CAPITOLUL 17

In sfarsit simt si eu ca e vacanta, ma trezesc la ore târzii si stau toată ziua degeaba. Azi fiindca nu am ce face si toata vara ma voi plictisi, am decis să mă duc la echipa feminină de fotbal si sa discut cu domnul antrenor. Imi iau telefonul si ma uit la ceas. Vad ca e 13:59 si decid să mă dau jos din pat. Ma duc la baie si-mi fac rutina de dimineata. După ce termin ma duc in bucătărie sa mănânc ceva. Imi aleg o salata usoara si un pahar cu suc de portocale. Le pun pe masa, imi iau tacamurile si incep sa mănânc.

După ce mănânc strâng masa si spal vasele. Terminând toate acestea ma duc la mama si-i zic ca ies in sat. Imi pun in rucsac o pereche de crampoane si plec.

Ajunsă pe stadion, il vad pe domnul antrenor acolo.

- Buna ziua! il salut politicoasă.

- Buna ziua Andreea, ce mare te-ai facut!

- Da. Ii zic zâmbind. Pot sa va rog ceva?

- Sigur.

- Daca tot sunt in vacanta am decis să reiau antrenamentele, si daca sunteti de acord sa le fac doar vara, după ce termin academia. In timpul academiei nu am timp. Înțelegeți?

- Sigur că da, chiar ne era dor de tine. Păi la 17:30 avem antrenamentele, ne vedem atunci.

- Okay. Va multumesc mult. As putea sa mai stau putin aici si sa ma incalzesc? Nu m-am mai jucat cu mingea de mult.

- Bine-nțeles. Ai ghetele?

- Da.

- Iti aduc imediat mingiile, jaloanele si restul.

- Bine.

***

Am ajuns acasă. Mi-a plăcut pe stadion, o mare parte din antrenament am facut-o acum. Astept sa se faca ora 17:30 sa ma duc iar. Din cate am inteles de la domnul Nelu peste 3 zile echipa are  meci si are de gând să mă bage si pe mine, evident ca rezerva dar na multumesc si asa. Vom juca cu Farul Constanța.

***

A sosit ziua meciului, fetele titulare sunt in vestiar iar eu pe banca de rezerve. Domnul Nelu mi-a promis că voi juca si eu in acest meci. Liniștea se lasă atunci când toate jucatoarele ies pe teren însoțite de arbitru. Se pun in sir indian apoi dau mana una cu alta. Aribitul fluera începerea meciului si meciul începe. Nu prea jucam atata de bine, nu stiu ce au fetele. Vara trecută erau mai bune, poate asta e ziua lor proasta, se mai întâmplă așa câteodată.  Numărul cu care joc este 10. 10 de la Ianis si 10 pentru ca pe 10 am iesit pentru prima dată. Coechipiera mea Anda, a suferit un fault destul de grav incat e nevoie de o schimbare. Antrenorul dorește să mă bage pe mine, nu mă opun.

Hagi pov.

Pentru ca tot nu aveam ce face acasa am venit la meciul Constanței. Jucatoarea de la echipa adversă este faultata într-un mod mai grav si trebuie o schimbare. Iese 8 si pe margine vad pregatindu-se numărul 10. Optul ii preda banderola de capital zecelui si  intra pe teren. Ma uit la fata ce purta numărul 10 si raman plăcut surprins, era Andreea. Nu stiam ca joaca fotbal. Joacă pe postul de mijlocaș, Ianis este mijlocaș ofensiv. Intra pe teren și se așează la locul ei. Intre timp trebuia sa se bată lovitura libera. Septarul care trebuia sa bată inițial i-a cedat locul Andreei si bate ea. Își așează mingea asa cum stie ea mai bine si trage un gol destul de frumos. Chiar se pricepe.

***

După terminarea meciului ma duc la ea s-o felicit.

- Buna, felicitări! ii zic.

- Buna ziua, multumesc! Ce mai faci?

- Bine, am venit sa vad meciul. Tu?

- Dor de Ianis, dar in rest bine. Marilena ce face?

- Și ea cu munca pe acolo, ii e dor de voi doi.

- O sa incerc sa vin într-o zi la voi in vizita.

- Te asteptam cu cel mai mare drag. Încă ceva!

- Spune.

- Peste câteva zile Ianis are meci si noi ne ducem. Ai fi încântată daca vi cu noi?

- Normal!

- Dar a trecut abia o săptămână si deja va e asa se dor?

- Așa suntem noi. imi zice râzând.

- Bine, te las. O sa te sun ca sa te anunt.

- Okay, larevedere! imi spune si ma îmbrățișează.

- Pa.

Peste 3 zile...

Andreea pov.

Sunt in aeroport alături de părinții iubitului meu. Asteptam avionul către Belgia. Intre timp Hagi a cerut sa ms transfer la Viitorul. Nu stiu de ce a vrut să facă o excepție pentru mine având în vedere că nu are echipa feminină.

- Încă nu mi-ai raspuns de ce ai vrut sa ma iei la Viitorul. Stii bine ca eu doar vara pot participa la meciuri si plus de asta nu vreau sa ma fi luat doar pentru că sunt iubita lui Ianis.

- Draga mea, te-am luat pentru ca tu meriți să mergi mai departe cu fotbalul, nu sa joci doar la o echipă dintr-un sat, stiu ca doar in vacanta poti.

- Multumesc dar dupa cum am mai spus, cariera mea este alta. Fotbalul este doar o altă ocupație dupa academie.

- Inteleg, dar merita sa încerci.

- Okay.

- Esti nerăbdătoare sa-l vezi pe Ianis? ma intreaba Marilena.

- Normal.

- Îi vei face o surpriză, el stie ca venim doar noi doi.

Ii zâmbesc și apoi ma uit pe geam. Se face ora la care trebuie sa luam avionul, ne urcam in el si am zburat.

***

După câteva ore de mers am ajuns in Genk. Ne cazam si ne odihnim. După ce am dormit cam trei, patru ore am decis să ies afara sa vizitez orașul. Ma duc la camera lor si bat la usa. Imi deschide Marilena si o intreb:

- Eu ies la o mica plimbare, veniți?

- Nu, noi mai stam. Du-te tu, iesim maine impreuna.

- Bine, odihna plăcută.

Cobor si ma uit in jurul meu. Decid să o iau in partea dreapta. Ma opresc la un magazin si intru pentru a le lua părinților lui Ianis si lui cate un cadou. Imi sunt ca și părinții mei. Marilenei i-am luat o brățară cu initiala ei iar băieților le-am luat cate un ceas. Ies din magazin si ma îndrept către parcul din apropiere. Ma opresc pe o bancă si admir priveliștea uimitoare. E chiar frumos aici. Ma întorc cu spatele si raman uimită.