Ianis m-a adus la academie apoi a plecat. Eu am intrat in camera si mi am facut bagajul. O sa-mi fie dor de academie dar si de Ianis. Nu stiu cat voi sta la ai mei.
***
07:00. Dimineata și-a făcut apariția. La 08:50 am tren asa ca incep sa ma pregătesc.
După ce sunt gata imi iau la revedere de la Irina.
- Irina, eu plec, nu stiu cand ne mai vedem.
- Deja? Off, poate ne vedem pana in septembrie.
- Sper. spun si o iau in brate.
- Drum bun, sa ai grija de tine.
- Mersi, la fel si tu.
Imi iau bagajele si plec. După ce cobor il sun pe Ianis.
Convorbire telefonică:
- Buna Ianis! Ce faci?
- Ma pregătesc de antrenament, tu?
- Ma duc la gara.
- De ce nu mi-ai zis? Te duceam eu.
- Și să lipsești de la antrenamente? Lasă, o sa iau un taxi, mersi.
- Bine, sa ma suni cand ajungi acasa ca sa stiu cum ai ajuns.
- Te voi suna, acum trebuie sa închid ca sa chem un taxi. Pa, te iubesc, ai grija de tine!
- Și eu te iubesc, ai grija de tine!
Convorbire telefonică încheiată.
Sunt in tren, astept sa ajung acasa. Abia astept sa-mi petrec timpul cu familia mea. Sa-mi mai vad bunicii si vecinii. Trenul începe să incetineasca si-mi dau seama ca mai avem putin si ajungem in statie. Ma ridic de pe scaun, imi iau bagajele si merg la usa trenului. Astept sa oprească apoi un domn generos imi deschide usa si cobor.
- Va multumesc!
- Pentru nimic.
Convorbire telefonică:
- Ianis am ajuns, sunt pe peronul gării.
- Ma bucur ca ai ajuns bine. Vorbim mai incolo ca trebuie sa ma întâlnesc cu tata si alte persoane. Te iubesc.
- Și eu.
Convorbire telefonică încheiată.
Închid apelul cu iubitul meu si pornesc către casa. Ce dor mi-a fost de locurile astea. Toată copilăria mea e aici, pe străzile astea. Brusc, imi apare in minte o amintire de când eram mica. Aveam cam 12-13 ani si ne-am strâns multu copii într-o seară apoi am fost la furat de floarea soarelui si porumb. Cate amintiri am aici, as da orice să mai fiu pentru o zi copil. Ajung pe strada mea si incep să-mi curgă lacrimile, mi-am văzut toate amintirile de pe aceasta strada. Păcat ca copii din ziua de astazi nu mai au o asa copilarie, imi zic in gand. Ajung si la casa mea, deschid poarta si sunt întâmpinata de Maya, bichon-ul meu, ma aplec spre ea s-o mângâi. Am primit-o de ziua mea acum un an. Deschid usa casei, imi las bagajele in pragul usii si ma duc in sufragerie. Nu e nimeni, ma duc in bucătărie si acolo o gasesc pe mama făcând mâncare.
CITEȘTI
Destinul
Fanfiction➡️ Ivan Andreea este o frumoasa fata de 20 de ani. Aceasta este in anul doi la academia de jandarmi. Cat de curând a fost trimisă pentru prima data ca supraveghetor la un meci da a Viitorului. ✔ Vreau să-mi cer scuze de acum pentru greselile gramat...
