Destinul

CAPITOLUL 5

Andreea pov.

Am ajuns la academie. Cele două ore de jucat fotbal au fost foarte bune. Ne-am distrat cu toții.

- Andreea! imi zicea ea zâmbind.

- Da? ma uit la ea nedumerită.

- Stii cine a venit azi la teren? spune ea tot zâmbind.

- Mnu.

- Ianis!

- Ce?

- Da. A venit la sintetic, numai cu ochii pe tine stătea. Ne-a zis ca joci bine fotbal.

Da, i-am zis si ei de faza de aseară.

- Cred ca nu vorbea de mine.

- Oh, ba da! Mie mi se pare ca a pus ochii pe tine.

- Doar ti se pare, iar daca intr-adevar e asa, a facut-o cum o fac toti băieții. Plus ca e fotbalist si toata lumea stie ca orice fotbalist are figurile lui ca ori care altul.

- El nu-i ca toti băieții, el e Ianis Hagi! Nu toate fetele au norocul sa se îndrăgostească de ele!

- Și de unde ma rog, stii tu ca s-a îndrăgostit el de mine?

- Doar ziceam si eu dupa cum te privea.

- Oh, te rog, las-o balta!

Nu inteleg de ce zice asta. Poate chiar asa e. Tu sa taci! Bine, vei vedea! Da, da, cum zici tu...

Hagi pov.

Este luni. Un nou început de săptămână. Astăzi avem din nou meci. Jucam cu CFR.

- Atentie băieți! le zic.

- Da mister! imi zice Dragus.

- Astăzi avem iar meci, vom juca cu CFR! E prima dată când vin la un meci ca jandarm. Stau putin analizând situația apoi imi dau seama unde am auzit cuvintele. La domnișoara jandarm le-am mai auzit.

- Mister sunteti bine? ma intreaba Vînă.

- Da, trebuie sa dau un telefon. Ma întorc! le zic zâmbind.

Am sa vorbesc cu directorul academiei ca de acum încolo sa o trimită pe ea la meciuri. Vreau ca Ianis s-o cunoască.

- Alo? Buna ziua,  ma scuzati ca va deranjez!

- Buna ziua, domnule Hagi. E vreo problema?

- Nu. As avea o rugăminte la dumneavoastra.

- Sigur, spuneti!

- Puteti ca de acum, la meciuri sa o trimiteți pe domnișoara jandarm care a fost si la ultimul meci?

- Sigur. Dar de ce, s-a întâmplat ceva?

- Nu domnule, pur si simplu.

- Okay, am sa o anunț.

- Multumesc, la revedere!

- O zi bună!

Închid apelul si zâmbesc. Sper ca Ianis sa profite de aceasta sansa. De acum încolo va fii pe cont propriu.

Andreea pov.

După terminarea orelor mergem in cantină acolo unde sunt întâmpinata de domnul director.

- Ivan?

- Da domnule?

- Putem vorbi in biroul meu?

- Sigur. S-a întâmplat ceva?

- Vei vedea.

Ajung acolo si stau cu teama. Nu stiu de ce. Din cate imi aduc aminte n-am facut nimic gresit.