luna doarme blândă pe cerul înstelat
eu mă-ntreb, de ce tu ai plecat
cerneala se prelinge pe hârtie
lumina ta devine pământie
cu inima rece și cu glas schimbat
ai rupt ceva din mine și ai plecat
n-am închis ușa după tine
e adevărat...
și îmi revii in amintire, tot mai îndepărtat
nu te mai simt aproape, nu știu unde ești
dar sper că ești acolo și că mă privești
n-am apucat să spun adio
credeam că mai am timp
ce gând nebun și ce durere
e doar un anotimp...
n-a fost suficient să sper
că totul va fi bine
lipsește acum ceva din mine.
vreau să trăiesc, dar nu așa
nu mai știu care e calea mea
ei spun ca totu-i trecător
ca gândul vine, pleacă-i călător
sper să te pot ierta vreodată
spuneai că nu vei pleca niciodată...
CITEȘTI
Monografia unei inimi frânte
Poesía"un vers șoptit încet o mare de furtună toți avem un secret dar nu-i nimeni să-l spună" highest : #11-poezie (20.10.2021) #1 - alone (28.04.2024) #1 - reality (16.06.2024)