timp

42 8 2
                                    

Stelele apun sub un greu nor de jad
Se aprind și mistuie ca flăcările din iad
Timpul s-a oprit în loc, lângă ceasul de pe zid
și clipele ni se scurg, infinite, într-un vid

Mi-aș dori să pot să fug și de ele să m-ascund,
dar în goana după ele, în neant, eu mă cufund
să le prind cum se strecoară printre oameni, printre spini
printre inimi putrezinde, printre ochi plini de venin

Monografia unei inimi frânteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum