Monografia unei inimi frânte

oraj

azi e furtună afară
și furtună în suflet
se aud tunete cum zbiară
în spatele lor, niciun sunet

un fulger îmi aprinde cerul
și-n suflet îmi pune scântei
caniculă, dar mă cuprinde gerul
și un miros de ceai de tei

mi-e frică să adorm
totul e fum și oglinzi
și cerul îmi pare diform
nu ești aici să mă prinzi

încă un tunet mă sparge
în mii de bucăți și le adun
simt iadul cum spre el mă trage
încep să mă descompun

ai strâns în juru-mi lanțurile
și acum privești cu sete
cum se prelinge sângele
din propriile-mi versete

continui să iei și să tragi cu săgeți
până nu mai rămâne nimic
inima din mine vrei s-o îngheți
și tu să-mi devii inamic

ploaia îmi cade grea pe umeri
și-n coastă un ghimpe mă apasă
toate defectele mi le numeri
iar eu nu mă mai simt acasă...