se înserează și eu merg pe-un drum uitat
care nu știu unde duce, nu știi nici tu
nu știe nimeni
las dâră de-amintiri în urma mea
în caz că mă întorc,
să mă ghideze o stea
ca picăturile de sânge scurse dintr-o rană
cad pe pământ, sonor
copacii încep să geamă
pe drum e liniște, nu sunt oameni, nu-i nimic
ci doar un gol etern, care în incipit, a fost mic
mă uit în jur și acum văd fețe cunoscute
dar pe drumul meu nu era nimeni
acum două minute...
CITEȘTI
Monografia unei inimi frânte
Poesía"un vers șoptit încet o mare de furtună toți avem un secret dar nu-i nimeni să-l spună" highest : #11-poezie (20.10.2021) #1 - alone (27.09.2024) #3 - sad (28.09.2024)
