Monografia unei inimi frânte

armament

în valuri de furtună, și-n zgomot de motor
săgețile răsună, pe câmp, asurzitor
în aer de năpastă, ca ghimpele în coastă
stă demonul la masă, cu îngerii în casă

pentru cei slabi cu duhul, așa cum este omul
răul e pansament, lăsat în testament
căci picurii de ploaie și lacrimile șiroaie
păcatele le spală, dar pe îngeri nu-i înșală

iar timpul vine, trece, trecutul uită să plece
ca un proiectil, rămas în urmă, inutil
lovește, se întoarce, explodează, în suflet scuipă groază
și-n urma lui rămâne muchia de cuțit
și clipa în care te-ai tăiat și-ai amorțit...