Alarma imi suna si ma trezesc cu o durere groaznica de cap. Cam asta mi se intampla mereu cand adorm plangand.
O inchid repede pentru a nu-l trezi si ma ridic din pat, ducandu-ma la baie. Imi fac rutina, ma spal pe dinti si imi pieptan parul, apoi ies. Ma duc la dulap si imi iau o pereche de blugi albastrii si un pulover scurt alb, iar dupa ce ma imbrac ma dau cu rimel si plec la bucatarie, cautand o pastila de cap.
Telefonul imi suna si il scot din buzunar, primind un mesaj de la Zayn, spunandu-mi ca in 10 minute este la mine.
Intru inapoi in camera si ma duc la pat, tragand patura peste el si il sarut pe frunte.
Ma incalt cu adidasii si ies din casa, coborand scarile. Zayn ma asteapta in masina cu cafeaua si urc, dandu-mi un zambet.
- 'Neata! zambesc si eu.
- 'Neata! imi intinde cafeaua.
- Nerabdator? il privesc.
Isi puna cafeaua in suport si mi-o ia si mie din mana, privindu-l curioasa.
- Incepi sa ma sperii, spun.
- La multi ani! tipa si ma strange in brate.
Raman nemiscata si imi da drumul, privindu-ma inca zambind.
- Nu-mi zi ca ai uitat de ziua ta, se incrunta.
Asta ar fi fost singurul lucru la care m-as fi gandit.
- Cam da, mormai.
- Normal, la cate s-au intamplat, cred si eu.
- Mersi! il strang in brate.
- Diseara sa nu ai planuri, porneste masina.
- Nu-mi zi, oftez.
- Ba da. Pregatim asta de o luna.
- Tu si cine? il privesc curioasa.
- Arzaylea, Andy si Chris.
- Am inteles, dau din cap.
- Vei vedea diseara.
Nu pot spune ca vreau o petrecere sau sa ma distrez, insa nu ii voi spune ca nu vreau, doar pentru ca sunt trista sau suparata. Este ziua mea, ar trebui sa ma distrez cu prietenii mei si sa uit de el.
- Cum te simti la douazeci si unu? ma priveste scurt.
- Tu cum te simti? i-o intorc.
- Mai batran, chicoteste.
- Exact.
- Nu prea pari incantata.
- Sunt! spun repede. Dar... ziua asta nu am crezut ca o voi petrece fara el. Si tot ce mi-as fi dorit candva, era sa stam toata ziua in pat si sa vorbim despre viitor. Doar sa visam cu ochii deschisi. Nici nu cred ca stie ca este ziua mea, pufnesc scuturand din cap.
- Nu esti fericita cu Andy?
- Ba da. Dar nu la fel de fericita cum am fost cu el. Au trecut cinci luni, Zayn. De ce si acum cand ma gandesc la el imi vine sa plang si sa fug direct in bratele lui? il privesc.
- Pentru ca il iubesti, Cait. Si nu vrei sa-l uiti. Ceea ce ati avut voi, intr-un timp atat de scurt... a fost complicat si mereu cand ati trecut impreuna peste un obstacol, iubirea voastra pur si simplu devenea mai puternica. Te-ai aruncat in fata glontului pentru el. Tu cum numesti asta? ma priveste.
- Si as face-o din nou fara sa clipesc, soptesc cu lacrimi in ochi.
- Si cu Andy ai face asta?
Imi mut privirea si nu stiu ce sa ii raspund. Iar asta este dureros.
- Nu stiu, Zayn. Cred ca da.
- Stii ce? Azi, nu mai vorbim absolut deloc despre ei. Apropo, dupa munca vine Arzaylea sa mergeti la magazine, spune si opreste masina in fata spitalului.
- Clar, o sa venim tocmai la sfarsitul petrecerii.
Rade si isi pune mana dupa umerii mei, urcand scarile spitalului.
***
- Pe asta o iei! tipa Arz' dintr-o data, dupa ce imi analizeaza rochia.
- Nu este cam scurta? intreb, privind in oglinda rochia pe care ea o numeste "vintage Paris Hilton".
- Nu! Iti sta perfect! radiaza de fericire.
- Bine. O iau.
Bate din palme si trag draperia la loc, pentru a ma schimba. Trei ore pline de rochii, practic au inceput toate sa mi se para la fel. Acum trebuie doar sa-mi aleg niste tocuri si un plic. Asta o sa fie usor.
Ies din cabina si mergem spre cealalta parte cu incaltaminte, si deja am pus ochii pe niste sandale crem cu toc de sticla. Ma uit la Arzaylea si ea la mine, zambind simultan.
- Perfect! le ia.
Le probez si fac cativa pasi, fiind atat de comode.
- Uite si plicul, mi-l intinde.
Il privesc si fac ochii mari. Plicul argintiu se potriveste leit cu rochia.
- Bun. Mai trebuie sa luam ceva? o privesc.
- Nu. Peste doua ore incepe petrecerea, asa ca mi-am chemat stilistele acasa pentru a ne aranja.
- Nu avem timp in doua ore! ma rastesc incaltandu-ma la loc cu adidasii.
- Si? Este ziua ta, ai voie sa intarzii cat vrei, ridica din umeri.
Mergem repede la casa si platesc cu cardul, apoi urcam in masina ei. Ma mir cum de si-a luat in sfarsit permisul.
- In seara asta ne distram la maxim! spune.
Ii zambesc increzator si o las sa creada asta, doar pentru ca nu vreau sa se bosumfle din cauza mea. Are dreptate, oricum. Nu mereu fac 21, deci trebuie sa ma distrez si sa nu mai imi pese de nimic. Macar in seara asta.
- Cati sunt invitati? intreb.
- Toti prietenii. Si crede-ma, am selectat din ei.
- Oh, bun.
Parcheaza masina in fata casei si aproape intra in gard, dar se opreste la timp.
- De acum nu o sa mai urc in masina cu tine, doar daca voi conduce eu, ii spun dupa ce coboram.
- Te-am adus vie, deci nu mai comenta! rade.
Imi dau amuzata ochii peste cap si intram in casa. Jessica si Vera sunt cele mai bune hair-styliste si make-up artiste pe care le stiu. Pur si simplu le ador pe fetele astea!
- La multi ani! spun amandoua odata si ma strang in brate.
- Multumesc, multumesc! zambesc larg.
- Doamnelor, nu avem timp de pierdut! spune Arzaylea intrand in dressing.
Imi las cumparaturile pe patul din camera ei si ma pregatesc sa fiu aranjata. Parul mi-a crescut ceva, deci o sa-mi fac niste bucle. Iar la machiaj, o las pe Vera sa se descurce, doar imi stie cel mai bine gusturile.
CITEȘTI
Sindromul puterii
Romance"Pot iubi in continuare, ca pe o fiinta umana, un fost partener, indiferent cat de rea a fost despartirea de acesta. Nu doresc niciodata sa i se intample ceva rau. Imi ia mai multa energie sa il urasc decat sa-i doresc tot binele din lume." Cai...
