Am asteptat ca Zayn sa adoarma, pentru a putea iesi din casa. Ii voi explica tot dimineata, insa acum... nimic nu ma va opri.
Parchez masina printre ultimele locuri pentru a nu atrage atentie, si cobor punandu-mi gluga pe cap.
Ma apropii de bar cu pasi mari si imi simt inima pompand mai repede sangele in corp, iar adrenalina a inceput sa-mi umble prin vene.
Deschid usa si scanez incaperea, majoritatea oamenilor fiind drogati sau beti... sau ambele. Ma duc la bar, si ma bucur ca in sfarsit dau peste o persoana cunoscuta.
- Ce cauti aici? se incrunta.
- Unde e Josh?
- Zayn stie?
Imi incordez maxilarul si imi strang mainile in pumni, privindu-l nervoasa.
- Te mai intreb o data, sau jur ca-ti zbor creierii! ma rastesc la el, si scot pistolul de la spate.
Face ochii mari si se da doi pasi in spate, facandu-mi semn din cap spre dreapta.
Bag pistolul inapoi si ma duc spre usa, dand buzna in camera. Asta era "biroul" lui Andy.
Il vad stand la masa cu laptop-ul in fata, iar cand isi ridica privirea albastra la mine, il inchide imediat.
- Ce surpriza neasteptata! zambeste usor, ridicand din sprancene.
- A fost la fel cand am aflat ca esti viu, zambesc sec.
- Ce cauti aici? se ridica de la masa si vine spre mine.
- Stii bine ce vreau.
Inspira puternic si ajunge in fata mea, inaltimea lui invaluindu-ma.
- Nu am de unde sa stiu daca nu-mi spui, isi lasa capul intr-o parte, dandu-mi o suvita de par dupa ureche.
Daca el crede ca ma sperie, se inseala.
- Vreau sa-l lasi pe Andy.
Clipeste des, apoi incepe sa rada isteric. Ma enervez si scot pistolul de la spate, oprindu-se din ras cand aude piedica.
- Stai putin sa recapitulam, ridica mainile. Ai venit aici pornita si determinata sa-mi tragi un glont daca nu-l las pe iubitelul tau in pace, corect?
- Exact.
- Si eu ce fac? ridica din sprancene, iar intr-o fractiune de secunda, mana imi este apucata, iar pistolul smuls din ea. Asta fac! zambeste.
OK... acum ma panichez.
- Nu stiu ce iti inchipui ca faci, face pasi amenintatori spre mine, pana sunt lipita de perete, dar daca tu crezi ca am timp sau chef de jocurile astea, te inseli! Ai avut mare noroc in seara aia ca ai scapat vie. Da-mi un motiv acum, pentru care sa nu te omor.
- Poti sa ma mori, dar lasa-l pe el in pace, il privesc in ochi.
- Prea usor.
- Fac ce vrei tu, inghit in sec.
Ii apare o licarire in privire si zambeste, facand cativa pasi in spate. Ma priveste de sus pana jos si isi musca buza.
- Asa mai merge. Chiar aveam in plan sa mi-o trag cu cineva.
Nu pot sa cred ca am ajuns aici. In halul asta.
- Dezbraca-te.
Il privesc fix si refuz sa cred ca el vorbeste serios.
- Mai intai ii anunti pe oamenii tai sa-l lase, vorbesc.
Rade si vine iar in fata mea.
- Nu am nevoie de tine, imi ridica aspru barbia. Imi este dator cu viata lui, iar tu, nu-l poti salva. Dar daca tot ai venit pana aici, iar gesturile tale facute cand esti nervoasa, m-au excitat la maxim, zic sa mai profit de situatie.
CITEȘTI
Sindromul puterii
Romansa"Pot iubi in continuare, ca pe o fiinta umana, un fost partener, indiferent cat de rea a fost despartirea de acesta. Nu doresc niciodata sa i se intample ceva rau. Imi ia mai multa energie sa il urasc decat sa-i doresc tot binele din lume." Cai...
