Dupa ce am iesit din spital cu bebe, acasa am fost intampinati de Anne, Gemma, Edward si Drew. Nu ma asteptam sa-l revad pe tatal lui Angel, si aparent, nici el nu se astepta. Oricum, sunt fericita ca a venit si el. Cel putin, acum poate vedea cat de mult ne iubim. Si ce minunatie de copil a iesit din rodul iubirii noastre.
Angel a asezat landoul pe canapea, incet cat sa nu fie trezita Miriam.
- Doamne, cat de frumoasa este! o priveste Anne, asezandu-se usor langa ea.
- Trebuie sa recunosti ca te-am facut cea mai mandra mama! zambeste larg.
- Mereu am fost mandra de tine, dragule! ii strange mana.
- S-a trezit! sopteste Gemma.
Bebe face ochii mari si se uita la noi, apoi o incruntatura ii apare pe frunte si ii tremura buza de jos.
- Nu plange, iubito! o iau din cos si o legan usor, linistind-o.
- S-a speriat de noi, mititica, se ridica Anne, privind-o zambind.
- Edward, nu vrei s-o iei in brate? il intreb chicotind, cand il vad privindu-ne mai de la distanta.
- Cumnata, eu nu ma ating de copii decat atunci cand o sa inceapa sa mearga.
- Asta am zis si eu, Ed batrane! il bate Angel pe umar.
- Noi mergem sa ne schimbam, le spun plecand de langa ei.
Urc scarile cu grija si intru in camera, privind ceasul de langa pat. Ar cam trebui sa-i dau de mancare.
O pun la san si suge pana adoarme, apoi o pun in patutul ei. Angel a cuplat patul ei de al nostru, pentru a-mi fi mai usor noaptea s-o linistesc. Plus ca i-am zis ca o vreau cat mai aproape de mine. As tine-o non-stop in brate. Sunt obsedata de ea.
- Doarme? sopteste Angel, cand intra in camera.
- Da, poti sa stai cu ea cat fac dus? Nu dureaza mult.
- Da, iubito, da din cap si vine in fata mea, privindu-ma in ochi. Esti bine? imi mangaie obrazul.
- Ma simt stoarsa de puteri, imi las capul pe pieptul lui.
Ma strange in brate si ma saruta pe crestet.
- Sunt langa tine, iubito. Te ajut cu tot ce ai nevoie.
- Te iubesc mult! imi ridic capul.
- Eu te iubesc mai mult! isi lipeste fruntea de a mea.
Ma ridic pe varfuri si ii sarut buzele.
- Ma duc, mormai si ies din imbratisarea lui.
- Fugi! rade.
Intru in baie si imi dau hainele jos, aruncandu-le in cosul de rufe. Intru in dus si dau drumul la apa, relaxandu-mi muschii sub atingerile fierbinti a picaturilor.
Am facut-o si pe asta! In sfarsit, dupa atata timp, sunt mama. Mama copilului lui Angel. E tot ce mi-as fi putut dori. Il iubesc atat de mult. Si ii sunt recunoscatoare pentru absolut tot. Sunt mandra ca sunt a lui. Si sunt mandra si de mine ca am ales sa-l aleg pe el. Stiam inca din clipa in care i-am spus ca-l iubesc, ca viata mea va continua alaturi de el pana la ultima rasuflare. Cu toate obstacolele si decizii proaste luate la nervi, eu sunt a lui, iar el este al meu.
Sunt sigura ca mama ar fi mandra de mine. Imi pot imagina fericirea ei daca ar fi prin ziua asta. Sa-si stranga nepoata in brate. S-o invete sa cante la pian cand va fi mai mare, sa se plimbe in parc cu ea si sa-i citeasca povesti seara, inainte de culcare. Insa, stiu ca acum are grija de micul nostru Archie si ne privesc amandoi zambind. Ar fi fost cea mai buna bunica, la fel ca Anne. Si stiu sigur ca ele doua s-ar fi inteles de minune, mai ales in bucatarie. Sunt atat de asemanatoare, incat atunci cand o strang pe Anne in brate, am impresia ca o strang pe mama. Iar sentimentul asta este al naibii de frumos.
Miriam deja este cel mai iubit copil. Le-a cucerit inimile tuturor doar cu un mic zambet. Angel este topit dupa ea. Azi-dimineata, cand ma imbracam si strangem lucrurile din salon, a tinut-o incontinuu in brate. Stiu ca va fi cel mai bun tatic din lume. Ii va face toate poftele si ii va da cele mai bune sfaturi. Edward sigur o va lua in toate calatoriile lui si vor face sport impreuna, Gemma o va invata totul despre frumusetea scrisului si al artei, si sa nu uitam si de Zayn cu Arzaylea. Zayn o va feri de toti baietii care vor roi in jurul ei, iar Arzaylea sigur o va tine in pas cu moda.
Vom avea cu totii grija sa nu ii lipseasca zambetul de pe buze.
Ies din dus si imi infasor parul in prosop, apoi pun halatul pe mine. Ma sprijin putin de chiuveta pana imi trece ameteala si ies din baie.
- Te duci si tu sa faci dus? il intreb, asezandu-ma langa el.
- Da. I-am spus Lindei sa-ti aduca pijamalele si mancarea, imi face semn spre tava de pe noptiera.
- Chiar imi era foame, mormai.
- Mananci tot! ma saruta pe frunte si se ridica, ducandu-se la baie.
Ma asez mai bine in pat si trag tava, luand o gura din piureul cu carne fripta. La „desert" am capsuni si banane deja feliate, alaturi de un fresh. Pe timpul sarcinii nu am crezut ca voi manca atat de mult, insa am facut-o. Imi era pofta in fiecare zi de papanasi si paste cu sos alb. Si nimeni nu stie sa le faca la fel de bine ca Angel. Asa ca, el imi facea paste de cate ori aveam pofte. Si erau destul de dese. Intr-o noapte, mi s-a facut pofta de inghetata cu fistic. Iar mie nu-mi place inghetata cu fistic. Oricum, aveam aproape toate tipurile de inghetata in congelator, insa fix cea cu fistic nu era. Angel s-a urcat in masina si in 15 minute aveam inghetata in brate. Mi-a facut toate poftele si a avut foarte mare grija de mine. Uneori nu-i spuneam ca am mici dureri, pentru ca erau normale, dar el se panica foarte repede. Seara mai ales, adora sa-i simta miscarile. Miriam ziua dormea, iar noaptea era extrem de activa. Asa mi s-a schimbat mie programul. Ziua dormeam, iar noaptea invatam pentru facultate.
Pun tava inapoi pe noptiera si ma intind, oftand usurata. Nicaieri nu este mai bine, decat in patul meu.
Ii sarut manuta lui Miriam si ma strange de deget. Imi asezat capul mai bine pe perna, si fara sa-mi dau seama, adorm.
CITEȘTI
Sindromul puterii
Romance"Pot iubi in continuare, ca pe o fiinta umana, un fost partener, indiferent cat de rea a fost despartirea de acesta. Nu doresc niciodata sa i se intample ceva rau. Imi ia mai multa energie sa il urasc decat sa-i doresc tot binele din lume." Cai...
