Sindromul puterii

Capitolul 9

     Privesc ceasul din cinci in cinci minute si ma abtin sa nu clachez izbucnind in plans din cauza nervilor.

     M-am trezit iar singura. Azi-noapte nici macar nu m-a sunat sa-mi zica "nu vin". Niciun mesaj, nimic. Si mi-a promis! Mi-a promis ca va veni repede. Ce treburi poate avea de nu poate nici macar un mesaj sa-mi trimita?!

     Ma ridic furioasa din pat si deschid dulapul, scotandu-mi o bustiera neagra din dantela, o pereche de blugi negrii scurti si o geaca scurta tot din blugi. Parul il dau intr-o parte lasandu-l cu volum, ma dau cu fond de ten si rimel, apoi ma incalt cu sandalele cu toc, imi iau geanta si ies din casa.

     Urc in masina si ii apelez numarul lui Arz', spunandu-i ca ne vom intalni in mall. Nu am de gand sa-l astept ca un animal de companie in casa.

***

     Parchez masina si ies, pregatita pentru o zi de shopping. Nu am mai facut asta de mult. Lui Andy nu-i place sa se plimbe si sa analizeze. Daca ii place ceva, cumpara si gata.

     Ma opresc mecanic cand o vad pe Ariadna intr-un magazin pentru haine de bebelusi, uitandu-se la hainute de fete. Este gravida?!

     Fac pasi hotarati spre ea, iar cand ma vede imi zambeste larg.

- Caitlyn, buna! ma strange in brate.

- Buna! zambesc fortat.

- Ma bucur sa te vad. Cum esti?

- Eu sunt bine. Dar tu? privesc bluza din mana ei, apoi ma uit iar la ea.

- Ah, asta, rade. Matusa mea a nascut si voiam sa-i cumpar cate ceva.

     Dau din cap oftand usurata.

- Ma bucur, raspund.

- Andy este cu tine? ii sclipesc ochii.

- Nu. Este acasa, mint.

- Oh.

     Zambesc scurt si ma intorc sa ies spre iesire, dar nu ma pot abtine.

- Ah, si... data viitoare cand ii mai dai mesaj, incearca sa fii mai subtila. Oricum, nu va mai exista o alta data viitoare, pentru ca ma iubeste prea mult ca sa ma piarda. Asta, asa, in caz ca voiai sa stii. Sa ai o zi frumoasa! zambesc dulce si ii fac cu mana, iesind din magazin.

     Acum, ma simt mai bine.

     Intru in magazinul meu preferat de lenjerii intime si ma indrept spre una roza pal din catifea.

- Ador catifeaua, aud o vocea cunoscuta din spate si ma intorc.

     Inima mi se opreste si raman fara aer. Am crezut ca este mort.

- Buna, iubito! zambeste.

- James, soptesc.

- Eu.

     Ma priveste de sus pana jos si isi musca buza inferioara.

- Cum de-

- Sunt in viata? mi-o ia inainte. Nu stiu. Iubitul tau actual m-a impuscat, iar apoi m-am trezit la reanimare.

     Chiar are de gand sa-mi aduca trecutul. Se vor intoarce toate ca niste fantome.

- Nu vrei sa mergem altundeva? Nu de alta, dar femeile astea se cam holbeaza la mine, se uita in jur.

     Dau din cap si il urmez, scotandu-mi telefonul din buzunar si tastandu-i lui Arz' sa nu mai vina pentru ca am plecat deja.

- De ce esti aici? intreb.