Dupa o luna.
Imi infasor corpul in prosop dupa ce ies din dus, ducandu-ma apoi in camera. Mi-a fost dor sa stau iar la mine in camera. Nu s-a schimbat absolut nimic.
Dupa ce mi-au dat drumul din spital, am venit direct acasa. Andy nu s-a opus si nici nu a venit in acea zi la spital. Zayn a fost cel care m-a adus.
Au trecut trei saptamani de cand am venit, iar Andy nu m-a cautat. Il intreba pe Zayn de mine si atat. Oricum, o saptamana dupa ce m-am intors, nu a fost noapte in care sa nu stea cu masina in coltul strazii pana dimineata. Stiu ca are grija de mine si ca este mult mai protectiv acum, insa, imi este dor de el. Chiar daca nu a fost langa mine in ziua inmomantarii, imi lipseste.
Angel... inca nu ii pot da un raspuns. M-am obisnuit cu Andy si de cand ne-am impacat pana acum doua luni, a fost perfect. Nu ne certam, iar daca o faceam, incepeau numai din chestii minore si inutile, apoi ne impacam imediat. Am fost dati peste cap de cand a aparut tata. Iar acum ca nu mai este, stiu ca putem continua. Insa... faptul ca nu m-a cautat absolut deloc si ca nu a vrut sa vorbeasca cu mine cand il sunam sau cand ii scriam zecile de mesaje, m-a lasat total rece.
Ma schimb in pijamale si imi dau urmele de taieturi cu crema, bucurandu-ma ca se pot vindeca repede si ca nu voi ramane cu semne.
Iau telefonul din pat, cu gandul de a-i da un mesaj lui Andy, insa nu stiu cum sa incep. "Imi este dor de tine"? "Vreau sa vii la mine pentru ca imi este greu"? Nu stiu...
Decid sa o las balta si sa cobor din camera, ducandu-ma in bucatarie si incalzez laptele pentru ciocolata calda.
Zayn si Arzaylea sunt plecati din oras, iar Angel este in Beverly Hills cu afaceri. Am ramas singura, doar eu si cu mine. Oricum, aveam nevoie de o pauza de la tot.
***
Imi deschid ochii cand aud motorul turat, si imi dau seama ca este Andy. Am auzit sunetul asta aproape in fiecare noapte, timp de doua saptamani.
Ma uit la ceasul de pe noptiera si imi arata ora 3. De ce a venit la ora asta? De fapt, de ce a venit?
Ma dau jos din pat si ies din camera, coborand scarile si intru in bucatarie, pornind aparatul de ceai. Cred ca o sa racesc, pentru ca am frisoane, iar nasul il am infundat.
Pana se face ceaiul, iau patura de pe canapeaua din living si o pun pe mine, turnand apoi ceaiul in cana. Privesc pe geam si ii vad masina parcata, de data asta fix in fata casei. Oftez si ii torn si lui ceai, iesind din bucatarie.
Ajung in fata portierei lui si il vad stand cu ochii inchisi, asa ca ocolesc masina si urc direct in ea, facandu-l sa tresara.
- Iarta-ma. N-am vrut sa te sperii, spun repede.
- E OK, raspunde privindu-ma.
Intind cana spre el si ii zambesc usor, returnandu-mi zambetul si luand cana.
- Nu stiu ce sa zic, ia o gura din ceai, evitandu-mi privirea.
- Nu ai ce.
- Imi pare rau. Oricum, e prea tarziu de asta si nici nu mai are rost, priveste pe geam.
- Tot ce ti-am cerut... a fost sa fii cu mine. Pentru ca am avut nevoie de tine, imi sprijin capul de tetiera, privindu-l.
- Stiu.
- Iar cand ti-am spus ca e mai bine c-am fost eu decat Arz', a fost pentru a-ti demonstra ca sunt puternica. Si ca sunt buna pentru tine. Nu doar o pisica sperioasa care plange din orice. Asa cum eram inainte.
- Sa-mi demonstrei? isi intoarce imediat capul spre mine. Crezi ca eu nu stiu ce poti? se incrunta. Crezi ca nu imi dau seama cand esti capabila sa darami orice iti sta in cale? Esti cea mai puternica fiinta pe care am cunoscut-o. Esti mai puternica si decat mine, Cait.
- Am crezut ca Juliet este cea puternica dintre noi doua.
- Juliet nu mai inseamna nimic. Oricat de mult a incercat sa ma faca sa te uit, nu a reusit. Nici ea si nici altele. Tu esti tu. Iar eu sunt un dobitoc care ti-a dat a doua oara cu piciorul. Macar de te-as fi lasat de prima data. Cel putin nu mai ajungeai acum transata.
Pufnesc la ultima replica si imi sprijin fruntea de capul lui.
O spune atat de... epuizat. Si nu fizic, ci psihic. Satul de absolut tot.
- Andy-
- Doar taci. Am venit acum sa te vad pentru ultima oara.
- Poftim? ma incrunt si ma indepartez de el, privindu-l fix.
- Plec. Ma mut inapoi in New York.
Mi se pune un nod in gat si imi simt ochii incarcati, iar tot ce imi vine in minte este sa-l implor sa nu plece.
- N-nu poti, scutur din cap.
- Ba da. Trebuie.
- Ba nu! Nu poti sa pleci. Nu poti sa ma lasi! ridic vocea.
- Te distrug, Caitlyn! ridica si el vocea.
- Ma omori daca pleci. Nu ai dreptul sa pleci si sa ma lasi! Nu te las sa pleci, simt lacrimile alunecand pe obraji.
- Ai spus ca esti puternica, ma priveste. O sa treci peste. Il ai pe Angel.
- Eu te vreau pe tine. Am nevoie doar de tine!
- Nu ingreuna lucrurile, Cait!
- Ce inima ai?! ma incrunt. Cum poti sa pleci si sa ma lasi? Cum poti sa ma abandonezi!? Te-am ales pe tine. Doar pe tine!
- Nu vreau sa se repete ce s-a intamplat, iar de data asta sa mori! Nu permit asta! Plec pentru ca iti fac rau doar cand stau langa tine. Am prea multi dusmani care ma vor mort si nu ii pot lasa sa ajunga la tine. Nu merit iubirea ta, Cait, spune usor. Nu pot sa o pretuiesc sau sa am grija de ea. Aproape ai murit din cauza mea.
- Daca ma iubesti, nu pleci.
Isi incordeaza maxilarul si isi musca nervos buza de jos, evitandu-mi iar privirea.
- Nu ma abandonezi daca ma iubesti, suspin. Iti promit ca te voi asculta si ca nu o sa te mai supar niciodata. Jur! simt cum ma inec in lacrimi. Te implor nu pleca! ma napustesc la pieptul lui. Te rog! Am nevoie de tine ca de aer.
Il simt stana de piatra, iar asta ma sfasie si mai tare.
- Cait, ii tremura vocea.
Il strang in brate si ma tin agatata de el ca de ultima gura de aer, dorindu-mi sa ma cuprind in el.
- S-a terminat, Caitlyn.
Ma indepartez putin si il privesc in ochi, asigurandu-ma ca vorbeste serios.
- Asta imi spui? soptesc. Ma parasesti pentru ca nu ma iubesti?
- Te parasesc pentru ca te iubesc prea mult, isi pune mainile pe obrajii mei si imi sterge lacrimile. Te vreau in siguranta.
- Doar tu ma poti tine in siguranta.
- Nu ai nevoie de mine. Ai nevoie de cineva care sa stea cu tine si sa fie mereu acolo cand ai nevoie.
- Am nevoie doar de tine. Te implor! Te implor sa nu ma lasi.
- E mai bine asa.
Imi pun mainile pe fata si plang in hohote, iar bratele lui se strang in jurul meu. Ma trange peste el si continui sa plang la pieptul lui si sa-l rog sa nu plece, iar el doar ma mangaie si ma saruta pe crestet, fara sa spuna nimic.
Lacrimile s-au oprit si a continuat sa ma tina la pieptul lui, zeci de minute. Respir sacadat si ma simt secata de puteri, iar ochii mi se inchid, urmand sa nu mai simt nimic.
CITEȘTI
Sindromul puterii
Romantik"Pot iubi in continuare, ca pe o fiinta umana, un fost partener, indiferent cat de rea a fost despartirea de acesta. Nu doresc niciodata sa i se intample ceva rau. Imi ia mai multa energie sa il urasc decat sa-i doresc tot binele din lume." Cai...
