Cobor din avion ajutata de Chris, si imediat sunt asaltata de doua brate, strangandu-ma cu putere.
- O sa te incui in camera, jur Caitlyn! se rasteste Zayn, inca tinandu-ma la pieptul lui.
- Oricum s-a terminat tot, soptesc.
Imi ia obrajii in palme si ma priveste in ochi, sarutandu-ma apoi pe frunte.
- Trebuia sa ma suni, ii spune lui Chris.
- Si ce ai fi facut?! pufneste. Ti-a cerut tie ajutorul si nu ai facut nimic!
- Pentru ca isi face rau! tipa la el. Incerc sa o tin la distanta de toate probleme, iar tu ai dus-o direct la el!
- Ma duceam si singura, oftez satula de certuri.
- Avea dreptul asta, spune Chris.
Trece pe langa noi si urca in masina, plecand in tromba.
- Esti bine? Vrei sa mergem la spital? ma priveste ingrijorat.
- Vreau sa merg acasa, trec pe langa el si urc in masina.
- Ce s-a intamplat in aeroport? intreaba dupa cateva minute de tacere.
- A fost o bomba pe masina lui Andy.
- Si tu inca nu vrei sa stai departe de el si sa realizezi ca poate muri in orice secunda.
- Nu vreau sa mai aud nimic, te rog, soptesc.
Nu pot sa mai aud nimic. Am mintea doar la Andy. Oare ce face? Este bine? Fuge? Se ascunde? Se bate? Simt cum imi bubuie inima de frica. Iar cel mai enervant lucru este ca nu stiu ce ar trebui sa fac. Cum as putea sa-l ajut sau sa-l salvez?
- Nu poti face nimic, Cait, ma priveste compatimitor. Poti doar sa pastrezi amintirile cu el si atat. Nu te mai poti apropia de el.
- Nu stiu cum sa fac asta. Nu stiu cum sa nu ma mai gandesc la el. Nu stiu daca este bine. Nu stiu nimic de el, Zayn. E greu.
- Stiu.
Imi sprijin capul de tetiera si privesc apusul pe geam. Ma simt atat de trista. Simt cum a murit ceva din mine.
- Angel este disperat, vorbeste dupa ceva timp. De ce nu-i raspunzi?
- Si ce sa-i spun? ma incrunt. Nu mai vreau nimic acum. Vreau doar sa fiu lasa in pace si sa-mi revin.
- Lasa-l sa fie langa tine. Ai nevoie de el, Cait.
- Nu am nevoie de nimeni, mormai.
***
Arzaylea a plecat impreuna cu parintii ei undeva la munte, pe motivul ca sta doar cu Zayn, iar timpul cu ai ei nu mai exista deloc. Mi-as dori si eu sa plec la munte cu mama si tata, dar nu se mai poate. Nu mai am pe nimeni, sunt singura.
- Cand a devenit viata mea asa, Zayn? soptesc, privind in gol.
Imi intinde cana cu ciocolata calda si se aseaza langa mine pe canapea.
- In momentul in care Emily a murit. Dar erai prea mica sa-ti dai seama de asta. A avut Daniell grija.
- A murit si m-a lasat cu atat de multe intrebari, imi mut privirea la el.
- Te-a lasat doar cu una: de ce eu?
- Nu o sa aflu niciodata, iau o gura din ciocolata.
- Nu te mai gandi la asta. S-a intamplat, a trecut, ai scapat. Ai o viata in fata, Cait.
- Ma simt singura. Ca si cum... nu ma mai regasesc in nimic.
Imi ia cana din mana si o pune pe masa, stragandu-ma apoi la pieptul lui.
- Nu esti singura. Daca toti au plecat si vor pleca, eu nu o voi face niciodata.
- Te iubesc! mormai.
- Si eu te iubesc.
Ma saruta pe crestet si imi da drumul din imbratisare, atingandu-mi scurt nasul cu degetul.
Am fost de acord sa raman la el pana se intoarce Arz'. Cel putin, stiu ca el ma va face sa ma simt mult mai bine.
- Daca te rog ceva, faci? imi ridic privirea la el.
- Fara santaj emotional, isi da ochii peste cap.
- Mergem la garaje?
- Nu! raspunde repede.
- De ce?
- Pentru ca ala nu mai este locul nostru. Josh l-a luat, ofteaza zgomotos.
- Josh este aici? ma incrunt.
- Da.
Asta a fost momentul in care imi doream sa ma ridic si sa ma duc direct la el, tragandu-i un glont fix in cap. Doar ca...
- Stai. Andy mi-a spus ca l-a omorat in acea noapte.
- Nu a murit. L-a impuscat doar in umar.
Scutur din cap si imi sprijin fata in maini. Nu pot sa cred. Nenorocitul ala nu se va lasa pana nu-l va omori pe Andy.
CITEȘTI
Sindromul puterii
Romance"Pot iubi in continuare, ca pe o fiinta umana, un fost partener, indiferent cat de rea a fost despartirea de acesta. Nu doresc niciodata sa i se intample ceva rau. Imi ia mai multa energie sa il urasc decat sa-i doresc tot binele din lume." Cai...
