A trecut o saptamana. A fost cea mai grea saptamana. A fost o saptamana in care nu am iesit din casa si preferam sa dorm incontinuu. Alteori, nu voiam sa adorm pentru ca il visam. Cum o dadeam, nu era bine. Ma durea inima. Si ma durea rau. Aveam momente in care ii priveam poza si plangeam, luand telefonul si sunandu-l. Doar ca sa aud ca numarul este indisponibil. Eram disperata. Voiam cu ardoare sa il mai vad o data si sa-l strang in brate. Atat.
Asa am ajuns la apartamentul lui. Al nostru. Am intrat in casa, iar mirosul lui mi-a format un nod in gat. Aveam impresia ca este aici. Impresie.
M-am dus in camera si totul era vraiste. Ca si cum a avut loc un razboi. Rama cu noi doi era sparta si murdara de picaturi de sange, imprastiata pe jos. Patul era devastat, jumatate de saltea pe jos si pene din perne peste tot. Am deschis dulapul si era gol. Nici macar un tricou.
Ma duc in bucatarie si gasesc pe masa trei sticle de Jack, toate fiind goale. El nu bea niciodata.
Foaia patata de sange imi atrage atentia si o iau, privindu-i scrisul labartat, dar usor de citit.
"Stiu ca o sa vii aici, iar daca citesti asta, sa stii ca o sa fiu deja departe de tine. Exact unde imi este locul. Nu mi-a fost usor sa ma rup de tine. Am simtit ca vreau sa-mi pun pistolul la tampla si sa pun punct.
Probabil ca nu intelegi si ca nu o vei face prea curand, insa tot ce trebuie sa stii, este ca asa trebuie. Nu intelegi, stiu. Plec pentru ca m-am saturat sa te vad trista din cauza mea si sa te pun mereu in pericol. M-am saturat sa-mi reprosezi faptul ca nu am timp de tine. Nu am timp de tine. De asta plec. Nu am timp, pentru ca nu am voie. Stiu ca ti-am promis ca voi termina tot si ca voi fi doar al tau, dar nu s-a putut.
Nu am putut sa-ti zic astea in fata, pentru ca m-as fi simtit ca cel mai nenorocit om. Ceea ce si sunt. Nu trebuia sa te amagesc. Mi-am batut joc. Dar asta sunt. Te-am iubit si te iubesc ca cel mai nenorocit om. De asta ar trebui sa ma urasti. Nu am fost niciodata bun pentru tine. Si nu ar fi trebuit sa ma intorc niciodata.
Sa nu ma cauti. Sa nu te mai gandesti la mine. Refa-ti viata cu Angel si uita de mine. Uita tot.
Te voi iubi pana la ultima rasuflare. Adio.
-Andy."
Strang foaia in pumn si imi sprijin fata in maini, plangand in hohote.
Nu m-a lasat sa iau parte la deciziile lui. A plecat pur si simplu fara sa-l intereseze macar faptul ca ma distruge. Asta ma roade cel mai tare. Am atatea sa-i spun in momentul asta, incat, daca ar fi in fata mea, sigur as arunca in el cu tot ce prind.
Poate sa-mi spuna ce vrea. Eu nu ma las. L-am lasat prima data, de data asta nu o mai fac.
Bag foaia in buzunarul gecii si ma ridic de la masa, stergandu-mi fata.
Daca Zayn nu vrea sa ma ajute, atunci ma voi descurca singura.
Scot telefonul din buzunar si-l sun pe Chris. El sigur stie unde este.
- Da? raspunde.
- Am nevoie de tine. Unde esti? ies din apartament si incui usa.
- La garaje. Esti bine? intreaba pe un ton ingrijorat.
- Vin acum, inchid.
Ies repede din bloc si urc in masina, accelerand.
***
- Hei! zambeste, venind spre mine.
Inchid portiera si ii zambesc inapoi, lasandu-l sa ma ia in brate.
- Esti bine? ma priveste incruntat.
- Stiu ca stii, raspund.
Ofteaza zgomotos si aproba din cap, privindu-ma trist.
- Unde este? il intreb, cu speranta ca ma va ajuta.
- In New York.
- Stiu ca este acolo. Dar unde? ma enervez.
- Nu stiu.
Normal ca nu stii. Defapt, normal ca nu vrei sa-mi zici.
- Te rog. Chris, esti singura persoana care ma poate ajuta. Te rog!
- Nu vrea sa-l cauti, Cait. Stiu ca iti este greu, dar respecta-i alegerea.
- El mi-a respectat-o?! pufnesc. L-am implorat sa nu plece si nici macar nu i-a pasat ca voi suferi!
- Crezi ca el nu sufera? ridica din sprancene. Un om mai distrus ca el, nu am vazut in viata mea. Nu ai idee prin cate a trecut ca sa accepte gandul ca iti face rau.
- Si eu prin ce trec, hm? Ti se pare ca sunt bine? Daca nu s-ar tine Zayn de mine, nu mai eram nici eu dupa plecare lui.
- Cait-
- Te rog! Spune-mi unde este. Te rog! Vreau doar sa-l mai vad odata, soptesc cu lacrimi in ochi.
Ma priveste trist si ma strange in brate, mangaindu-ma usor pe spate.
- Nu poti sa intelegi cat de rau doare.
- Stiu.
- Ajuta-ma, il privesc cu disperare in ochi.
- O sa-ti faci rau mai tare, imi sterge lacrimile.
- Nu ma intereseaza. Am nevoie de el.
- Caitlyn..., ofteaza.
- O sa-l cauta in tot orasul si tot il voi gasi. Fie ca ma ajuti sau nu!
Nu am de gand sa ma mai rog de el. O sa ma descurc si singura.
- Stai! ma trage de mana, inainte sa urc in masina. Vin cu tine. N-am de gand sa ma omoare Zayn sau Andy, mormaie.
Imi ia cheile din mana si ma impinge spre partea cealalta.
- Suna-l pe frac-tu si spunei sa pregateasca avionul.
Scot telefonul din buzunar si evit apelurile pierdute de la Zayn si Arz', si-l apelez pe Jace.
- Da, Cait?
- Poti pregati avionul? Am nevoie urgent sa ajung in New York, te rog! spun repede.
- S-a intamplat ceva?
De ce toata lumea pune atatea intrebari?!
- Iti povestesc cand ma intorc. Promit.
- OK. Te sun dupa.
Inchid si iau o gura mare de aer, simtindu-l pe Chris cum ma atinteste cu privirea.
- Atat de mult il iubesti? intreaba dupa cateva secunde de tacere.
- Nu am mai simtit durerea asta de cand a murit mama, il privesc.
- Nu este bun pentru tine, Cait. Are prea multe probleme si poate muri in orice secunda. De ce nu incerci sa lasi lucrurile asa?
- Pentru ca nu pot. Nu pot sa ma obisnuiesc cu idee ca nu-l voi mai vedea niciodata.
- Te-ai gandit ca, poate, isi va termina treburile si te va cauta? isi muta privirea de la drum, la mine.
- I-ai spune persoanei pe care o iubesti sa nu te caute si sa isi refaca viata? Sa-i interzici sa nu se mai gandeasca la tine si sa te uite? ma incrunt.
- Daca stiu ca asa o pot tine in siguranta, da.
- Vreau sa-l vad pentru ultima oara. Iar daca ma va refuza, jur sa nu-l mai caut niciodata.
CITEȘTI
Sindromul puterii
Romance"Pot iubi in continuare, ca pe o fiinta umana, un fost partener, indiferent cat de rea a fost despartirea de acesta. Nu doresc niciodata sa i se intample ceva rau. Imi ia mai multa energie sa il urasc decat sa-i doresc tot binele din lume." Cai...
