In urma cu trei zile.
- Esti sigura ca este al lui? ma priveste Zayn sceptic.
- Zayn..., oftez asezandu-ma langa el. Andy nu poate sa faca copii.
- Poftim?! se incrunta.
- Mi-a spus asta a doua zi dupa ce au plecat ai lui. Imi doream un copil cu el si cred ca l-am presat prea mult cu asta... mi-a zis pur si simplu ca nu poate.
Si chiar nu poate. Nu am facut-o niciodata protejat, si nu am ramas gravida.
- Cum ii vei spune asta lui Angel? intreaba dupa cateva clipe de tacere.
- Nu stiu. Acum... nu ma simt in stare.
In prezent.
Privesc inelul care-mi vine perfect pe deget, si nu-mi vine sa cred ca am ajuns iar aici. S-au intamplat atat de multe, am aruncat atatea vorbe si am trecut prin atat de multe, incat... am impresia ca acum doar traiesc intr-un vis. Si mi-e frica de clipa in care va trebui sa ma trezesc.
Imi intorc capul spre Angel si il privesc respirand linistit, iar imaginea asta mi-a lipsit. Ii indepartez usor suvita rebela care-i cade pe frunte si ii mangai usor obrazul fin, dorindu-mi sa nu-l trezesc.
Privindu-l, imi dau seama ca am primit iar o sansa la fericire. Sansa la o familie. Sa am din nou un motiv pentru care sa ma trezesc fericita si in siguranta. Stiu ca am facut multe greseli. Stiu ca l-am ranit probabil in ultimul hal, dar stiu si faptul ca in tot timpul in care am fost separati, nu am incetat din a-l iubi. Si nu ma voi opri niciodata din a o face.
Ma ridic din pat usor si ies incet din camera, urcand scarile si ducandu-ma pe terasa. Ma asez pe balansoar si imi aprind o tigara, privind apoi orasul. De mult nu m-am mai simtit atat de linistita. In momentul asta nu simt nevoia de nimic. Nu ma mai gandesc la trecutul meu, nu ma mai gandesc la Andy, la tata, la Josh, nu ma mai gandesc la nimic. Vreau doar sa ma focusez pe prezent si pe ceea ce va urma. La faptul ca vom avea un bebe. Nici nu cred ca imi pot dori ceva mai mult de atat.
- Doamna doctor, nu cred ca aveti voie sa fumati in timpul sarcinii, sau dupa, ii aud vocea usor ragusita langa mine.
- Stiu, dar chiar am simtit nevoia s-o fac. Si inca nu sunt doctorita, sting tigara in scrumiera de langa.
- De ce esti treaza la ora asta? se aseaza langa mine.
- Nu am mai avut somn. Tu de ce te-ai trezit? il privesc.
- Te-am simtit cand ai plecat.
Ma asez mai bine cu fata la el si ii iau mainile in ale mele, privindu-i apoi chipul.
- Esti bine, iubito? se incrunta putin.
- Nu m-ai intrebat nimic de copil.
- Ce sa intreb?
- Daca este al tau.
- Caitlyn, stiu ca mi-ai fi spus daca erai deja gravida cand te-ai mutat aici.
- Este al tau. Andy nu poate avea copii.
- Stiu ca este al meu, iubito.
Ma trage in bratele lui si ii ascult inima batand. Imi saruta lung fruntea si ne leganam usor, privind impreuna orasul.
- Nu m-am mai simtit atat de viu de cand eram cu tine, vorbeste.
- Nu am crezut vreodata ca voi face atatea lucruri din cauza unei ambitii prostesti. Simteam ca nu m-ai fi putut insela niciodata, insa nu stiu ce a fost in capul meu. Am avut impresia ca daca s-a reintors Andy... asta este un semn. Insa nu a fost nimic. M-am mintit atatea luni ca-l iubesc si ca trebuie sa te uit, incat ma gandeam doar la tine. Si la faptul ca nu sunt fericita cu el.
- Cand am crezut ca noi nu vom mai fi vreodata impreuna, m-am intors la vechile obiceiuri. Ai vazut si tu. In fiecare seara cate o alta fata, doar pentru a nu ma mai gandi la tine. Degeaba. Aveam mereu sentimentul ca nu esti bine, ca iti lipsesc multe, insa incercam sa-ti respect decizia. Cand te-am vazut in spital atunci... tot ce imi doream era sa-i omor pe toti cei care te-au ranit.
- Andy nici macar nu a venit sa ma ia din spital. Zayn a stat cu mine tot timpul. Apoi, doua saptamani a stat cu masina numai in coltul strazii pana dimineata, urmand dupa sa ma lase balta si sa plece inapoi in New York. Am fost distrusa. Defapt... nici nu stiu de ce am fost distrusa. Probabil ca nu voiam sa raman singura. Ma simteam abandonata. Si credeam ca tu ma urasti.
- Nu te-am urat si nici nu o voi face vreodata. Te iubesc prea mult pentru a face asta. Si hai sa nu ne mai gandim la trecut.
- Nu stii cat de mult ma bucur ca sunt iar aici, langa tine, il privesc in ochi.
- Te iubesc!
Imi lipesc buzele de ale lui si ma strange tare in brate.
CITEȘTI
Sindromul puterii
Romance"Pot iubi in continuare, ca pe o fiinta umana, un fost partener, indiferent cat de rea a fost despartirea de acesta. Nu doresc niciodata sa i se intample ceva rau. Imi ia mai multa energie sa il urasc decat sa-i doresc tot binele din lume." Cai...
