Soferul lui Angel parcheza masina in fata blocului si cobor. Sunt pregatita sa-l infrunt. Intru in lift si apas butonul 9. Simt deja un gol in stomac.
Iau o gura mare de aer si scot cheile din plic, deschizand usa. Prea liniste. Cred ca doarme. Ma descalt si ma duc in camera. Nu este.
Mai bine. Asa doar imi voi strange lucrurile si voi pleca. Scot valiza si o pun pe pat, scotand hainele din dulap. Nu inteleg cum de am atat de multe.
Dau peste o poza cu noi doi si ma opresc. Eram asa de fericiti. Nu inteleg de ce a trebuit sa faca asta. Si inainte o facea, insa cand ii spuneam sa se opreasca, se oprea. Acum, parea ca si cum chiar ar fi vrut sa-l bata.
- Am facut poza dupa ce am castigat ultima cursa, ii aud vocea si tresar.
Ma intorc cu fata la el si il privesc, parand atat de... terminat.
- Unde ai fost? intreb.
- La garaje.
Isi intoarce capul si priveste valiza.
- Pleci? intreaba cu o voce joasa.
Fac un pas spre el si il privesc in ochi. Imi pun mana pe obrazul care-i este vanat si isi strange ochii.
- A dat bine papagalul, isi retrage capul.
Oftez si ii trag mana sa se aseze in pat, iar eu langa el. Il privesc in ochi si ii mangai obrajii, nestiind cum sa incep. Ce sa-i spun mai exact?
- Imi pare rau, incepe el. Defapt, nu imi pare rau ca l-am batut. Imi pare rau ca ai fost de fata si pentru ca te-am impins.
- Andy... nu poti sa lovesti lumea asa, doar pentru ca nu-l suporti.
- M-a provocat. Si stii ca ma aprind repede, se scuza.
- Mi-ai promis ca nu o sa mai faci asta.
- Stiu, stiu Cait! Doar ca eu nu pot concura cu el.
Ce?
- La ce te referi? ma incrunt.
- Inca il iubesti. Chiar si dupa atata timp-
- Opreste-te! ii fac semn sa taca.
- Nu am-
- Inseamna ca tu chiar nu ma cunosti, ma ridic de langa el.
- Nu am vrut sa spun asta! ridica vocea si se ridica si el.
- Fix asta ai zis! ma rastesc.
- Nu ma pot compara cu el.
- Nici nu trebuie! ma intorc cu fata la el. M-am intors la tine pentru ca te iubeam! Pe tine, nu ceea ce te inconjoara, il lovesc cu degetul in piept.
- Acum nu ma mai iubesti?
Imi las privirea in jos si imi inchid ochii, luand o gura mare de aer.
Trec pe langa el si continui sa-mi fac bagajul.
- Te duci la el? intreaba.
Nu ii raspund, ci doar incerc sa-mi strang lucrurile mai repede si sa plec.
- Raspunde! imi prinde mainile.
- Lasa-ma, Andy! imi trag mainile.
- Te-a fraierit iar, nu? pufneste. Esti atat de naiva!
Trag fermoarul geamantanului si il dau jos din pat, tragandu-l pana la usa.
- Deci am terminat-o? ma prinde iar de mana.
CITEȘTI
Sindromul puterii
Romantizm"Pot iubi in continuare, ca pe o fiinta umana, un fost partener, indiferent cat de rea a fost despartirea de acesta. Nu doresc niciodata sa i se intample ceva rau. Imi ia mai multa energie sa il urasc decat sa-i doresc tot binele din lume." Cai...
