Ma plimbam prin parc impreuna cu Jisung si Han. Baietelul nostru abia invata sa mearga. Eram in vacanta, la mare.
"Haniii, hai la tatii. Hopa... incet... asa... BRAVO iubire mica! "
"Han, ti-e foame puiut? Hai vin-o la mami. Hopa asa. " l-am luat in brate si m-am asezat pe o banca. Am inceput sa-l alaptez, Jisung stand langa mine.
"Mananca bine?"
"Da... ii era cam foame. Haha, seamana cu tine ! "
"Haha sigur! "
"Am asteptat asta de foarte mult timp , Jisung. Si ma bucur ca-mi pot petrece viata cu tine. Chiar nu pot rezista vreo secunda fara sa fii langa mine. "
"Stii doar ca nu te voi parasi. " se uita cateva secunda in ochii mei , dupa ma saruta dulce si scurt.
--
Ne plimbam in continuare , prin parc insa spre mine se indreapta un baietel cu parul cret, saten si ochii caprui. Se uita cu o privire dulce la mine si la Jisung, zambind, si-mi ia mana pentru a-mi inmana ceva. A plecat lasandu-ma pe mine si pe Jisung confuji insa vrand sa vedem ce mi.a dat in mana. Cand am deschis palma , erau doua lantisoare de argind cu un nume. "Chan" . Am ramas cu gura cascata. De unde pana unde acel copil stia de Chan ?
"Se pare ca Chan-Hyung nu ne va lasa singuri. Ti-am spus ca va fi mereu langa noi. Cred ca e un semn. "
"Yaah sunt atat de fericita. Pune-mi-l te rog la gat. "
"Sigur"
-Chan hyung iti multumesc- -Chan, vei fi mereu fratele meu-
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
