Criminal // FINALIZATĂ //

Capitolul 11.

În ciuda temerilor că fata avea să îi critice locuința și că o să râdă de el pentru că nu are destule alimente în frigider, Luiza nu o făcu și găti o omletă apoi făcu salată. Mâncară amândoi, în patul lui Gabriel, căci lui îi devenise destul de greu să se deplaseze.

Era emoționat și avea o stare ciudată. De cât timp nu mai luase masa alaturi de cineva și de cât timp nu mai avusese o prezență atât de calmă alături de el?

În ciuda meseriei lui, Gabriel era un bărbat bun. Își ajuta vecinii și încerca să se comporte frumos. Nu știuse în ce se bagă atunci când se oferise să lucreze pentru Aspen, acum o jumătate de an, și acum nu se mai putea retrage pentru că nu avea cum. Aspen Gregory era un bărbat mult prea periculos și îl amenințase. Deși lucrase atâta timp pentru el, toți banii pe care îi prinse erau câțiva pentru întreținere și hrană. Pe restul, îl tot păcălea că o să îi dea când se strâng toți. Gabriel era sigur că sună strânsă până acum era dublă față de cea de care avea nevoie.

—Eu o să pun o pătură jos! îi spuse Gabriel fetei când se întoarse de la bucătărie. Strânsese masa și spălase farfuriile.

—Nu. Cum să dormi pe jos? Ești rănit! Nu îți face griji, eu o sa stau bine pe pătură. Și așa îmi e de ajuns că m-ai primit aici! vorbi ea, vizibil rușinată. Încă purta hainele murdare de sânge.

—Ar fi nepoliticos din partea mea să te las pe jos, grăsuțo! pufni el. Sub nici o formă nu avea să lase să stea pe o pătură, pe parchetul rece.

—Ți-am zis să nu îți faci griji! Nu poți sta pe jos în situația ta! îi explică ea.

—Grăsuțo, fetele inteligente îi ascultă pe cei mai mari decât ele! îi vorbi el. Fata realiză că nici nu știa câți ani are bărbatul.

—Dar câți ani ai tu, mă rog? își puse ea mâinile în sân.

—Te interesează? ridică o sprânceană și ea simți furnicături. Gestul lui îi provoca fiori. Am douăzeci și cinci! îi răspunse el și, instinctiv, Luiza zâmbi.

—Crezi că poți să îmi împrumuți un tricou și niște pantaloni? îl întrebă ea. Gabriel își mușcă buza. Nimeni nu îi mai purtase hainele, cu atât mai mult o femeie.

El se ridică și, sprijinit de cârjă, se îndreptă să îi dea ceva de îmbrăcat.

—Cred că tricoul o să îți vină destul de lung, dar uite și pantalonii ăștia! îi întinse el o pereche de pantaloni negrii cu șnur și un tricou de aceeași culoare. Hainele tale le poți băga în mașina de spălat, apoi le pui pe uscător! îi vorbi în timp ce se îndreptă spre patul lui. Avea dureri.

—Mulțumesc! roși ea în obraji. Clar, făcea asta foarte des în prezența lui și asta începea să îi placă la nebunie.

Fata se dezbracă și băgă hainele în mașina de spălat, dându-i drumul la un program scurt, apoi intră în cabina de duș.

Îi folosi șamponul și gelul de duș, punând câte puțin din fiecare în palma ei. Mirosul lui era acum prezent pe fiecare particulă a pielii ei se pe păr, iar asta îi plăcea fetei.

Ieși și se înfășură într-un prosop care era agățat într-un cuier. Programul mașinii de spălat era aproape pe sfârșite, dar fata realiză că hainele îi rămăseseră în cameră.

—Rahat! bolborosi în barbă. Nu putea să îl strige pe Gabriel să i le aducă pentru că nu voia să îl mai deranjeze, doar era rănit.

Se uită prin jur în speranța că poate găsește ceva curat pentru a purta, dar fu fără folos așa că își strânse mai bine prosopul pe lângă ea, se asigura că vine destul de lung și, ținându-l cu o mână, ieși din baie.