Criminal // FINALIZATĂ //

Capitolul 24.

Luiza stătea cu capul pe pieptul lui Gabriel și îi asculta inima bătând. O iubea! Bărbatul ăsta o iubea, iar ea se temuse că el vrea să își bată joc de sentimentele pe care le are.

Dacă în clipa respectivă, Gabriel i-ar fi cerut ceva, orice, ar fi acceptat fără regrete și nu i-ar fi păsat de ziua de mâine.

—Vrei să te duci acasă? o întrebă și ea se ridică pe coate, privind adânc în ochii lui.

—Nu! zâmbi în colțul gurii și el, prinzând-o de bărbie, o trase mai aproape și o sărută cald. Ea gemu ușor și închise ochii, încercând să își potolească avalanșa de bătăi ce îi năvălise inima. O săruta așa cum ea nici măcar nu visase și îi făcea întreg trupul să tremure.

—Nici nu te-aș fi lăsat să o faci, Grăsuțo! o mușcă ușor de buza și o privi în ochi. Splendoarea irișilor ei îl făcea să simtă cum întreg trupul tânjește după o clipă de iubire. Numai după una. Și fără ochelari, ochii ei erau mult mai seducători.

—Hoțule! îl trase ea ușor de nas și el se răsuci astfel încât să ajungă deasupra ei. Privindu-l adânc în ochi și simțind respirația lui peste chipul ei, Luiza simți cum întreg trup îi arde și cum o presiune ciudată pune stăpânire pe ea.

Gabriel, la rândul ei, excitat și înnebunit de privirea ei, și-o dorea atât de tare încât îl durea întreg corpul. De la privirea inocentă și buzele pe care niciodată nu s-ar fi săturat să le atingă, fata din fața lui îi provoca tot felul de reacții.

—Vreau să faci dragoste cu mine, Gabriel! îi prinse ea chipul în palme și el roși în obraji. Pupilele i se dilatară și simți cum buzele i se usucă. Inima lui bătea accelerat și trupul îi tremura ușor. Ce făcuse ca fata asta să își dorească să facă dragoste cu el? Să îi ofere virginitatea ei?

—Sigur? o mângâie pe obraz, iar ea dădu din cap și își mușcă buza de jos.

Poate era prea devreme. Poate se pripea și avea să regrete mai târziu, dar își dorea ca el să fie primul ei bărbat. Voia să îl simtă și să îi aparțină cu totul, să îi ofere lui ceea ce nimeni nu avusese, să îl lase să o facă a lui.

—O să regreți, o să te rănesc, iubito! își mușcă buza de jos. Vorbele ei îl excitară și mai tare, dar se temea să o facă a lui. Se temea pentru că nu voia să o rănească și pentru că el era un criminal nenorocit care nu o merita. Se temea să nu o piardă în orice clipă și să nu o facă să sufere.

—Nu o să mă rănești, am încredere în tine! îi șopti și, într-un gest tandru și pasional, el se aplecă asupra buzelor ei și o sărută cald.

—Iubito...nu vreau să crezi ceva greșit, dar ești sigură că vrei să faci asta? Sunt atâția băieți care ar putea să facă asta. Poți dărui virginitatea ta cuiva care să te merite și care să...

—Vreau să ți-o dăruiesc ție! il întrerupe ea. Poate că, într-adevăr se grăbea și era mult prea devreme pentru a lua decizia aceasta, dar simțea cu ardoare că vrea ca el să fie primul.

—Ești sigură? o întrebă și ea, mușcându-și buza, încuviință.

O prinse de talie și o ridică în fund, apoi se poziționă în genunchi, în fața ei, privind-o adânc în ochi și respirând precipitat.

Nu fusese niciodată cu o fată virgină și habar nu avea cum să se comporte cu ea, dar, în adâncul sufletului, simțea că nu o să o rănească și era mândru că avea ocazia să fie primul. Se temea doar că, într-o zi, avea să o piardă și asta îl făcea să simtă cum inima îi urlă de durere.

Își lipi buzele de ale ei și prinse marginea hanoracului, ridicându-l ușor. Ea se conforma și era receptivă la atingerile lui, îl dorea și asta era tot ce simțea în momentul respectiv.