Criminal // FINALIZATĂ //

Capitolul 27.

Luiza privea cu lacrimi de fericire foaia pe care scria că luase examenele cu notă mare și parcă nu îi venea să creadă.

Încercase să îl sune de atâtea ori pe Gabriel și să îl anunțe, voia să îl vadă, el să o felicite și să o sărute, să facă dragoste cu ea...dar el nu răspundea la telefon și asta o întrista.

Ieși din curtea liceului cu mâinile în buzunar și privind în jos, dezamăgită că el nu era acolo să se bucure și să o fericite pentru reușita ei.

Colegele ei chicoteau și își dădeau coate, dar ea nici nu realiza despre ce e vorba până în momentul în care un motor fu ambalat cu putere și o făcu să își ridice privirea din pământ. Deși purta cască de motociclist și mănuși, îi era imposibil să nu îl recunoască și inima ei începu să bată mult mai tare.

Gabriel stătea acum sprijinit de motocicletă, cu un buchet de flori în mâini și cu casca încă pe cap. Inima ei începu să bată și mai tare și își simțea trupul tremurând de fericire.

Lasă ghiozdanul lângă gardul școlii și, fără să îi pese de colegii care se holbau la ea și de faptul că fetele se holbau la Gabriel, îi sări în brațe.

El, fericit, o cuprinse de talie și o ridică în brațe, răsucindu-se cu ea. Era atât de fericit și mândru, atât de dornic să o sărute și să facă dragoste cu ea, dar atât de supărat pentru că trebuia să o facă să sufere atât de mult și atât de curând.

O lăsă jos și continuă să o fixeze, în timp ce își scoase casca și o așeză pe motocicletă. O privea în ochi și era fericit că o are acolo și că ea îl iubește.

—Felicitări, grăsuța mea! a chicotit el și i-a întins buchetul de iriși albi, apoi se aplecă spre chipul ei. Știam că o să te descurci, suflețel! a zâmbit și a tras-o mai aproape de el. Privirile le erau unite de pasiune și dorință, iar inimile lor băteau cu putere.

—De unde știai? a zâmbit ea și a ridicat o sprânceană. Îi plăcea atât de mult să fie ținută în brațe.

—Pentru că iubita mea e cea mai frumoasă, cea mai cuminte și cea mai inteligentă! i-a răspuns, mândru. Știa că Luiza lui o să reușească.

—Și iubitul meu de unde știe asta? a chicotit, roșind în obraji. Îl adora pe bărbatul din fața ei și îl iubea din toată inima ei.

—Pentru că știe! a zâmbit și și-a lipit fruntea de a ei, privind-o în ochi. Te iubesc, Grăsuțo! a șoptit și și-a lipit buzele de ale ei, sărutând-o de față cu toți colegii ei.

Când se sărutau, întreg universul se dărâma în jurul lor și inimile le băteau la unison. Când se sărutau, erau doar Gabriel și Luiza, nu un criminal nemilos și fata primarului.

Își dezlipi buzele de ale ei și o privi în ochi, fericit. De ce trebuia să o facă să sufere și să fie pedepsit pentru faptele lui? De ce fusese atât de prost?

—Ce zici de o prăjitură? a chicotit el și și-a plimbat privirea pe trupul ei. Îți stă foarte bine îmbrăcată așa! a zâmbit și a atins rochia vișinie pe care o purta fata.

—Eu zic altceva! a zâmbit ea și a roșit în obraji, ridicându-se pe vârfuri, vrând să îi șoptească la ureche.

Înainte să afle ce avea fata în minte, el știa deja și zâmbi seducător, cu gura până la urechi. Cum putea fata asta să îl înnebunească atât de tare?

—Și asta, dar mai întâi mergem la prăjitură! a ridicat o sprânceană și a depus un sărut pe gropița ei dreaptă. De acord? a chicotit și fata, încă roșie în obraji, a dat afirmativ din cap. Ce îmi place cum roșești! a repetat adevărul pe care i-l spusese de atâtea ori.

—Cu o condiție! a chicotit ea și i-a prins mâna dreaptă într-a ei.

—Fetele obișnuite nu pun condiții bărbaților! a încercat el să o enerveze, dar ea era mult prea fericită și mult prea îndrăgostită să se mai supere pe el.

Deși ascundea, în mare parte, relația de părinții ei, Luiza îl iubea pe Gabriel, îl admira și îl simpatiza pentru tot ce era el, iar nimeni nu îi putea influența deciziile. Poate că era doar mult prea credulă sau poate că nu, dar Gabriel îi era atât de drag!

—Condiția e să îmi promiți că nu te superi dacă îți spun la ce facultate vreau să merg! a început ea și zâmbetul lui Gabriel se transformă într-o grimasă.

Nu își dorea ca fata să plece de lângă el, dar facultatea era importantă și, poate că așa avea să o depărteze și să își poată duce planul la final.

Dacă Luiza pleca, i-ar fi fost mult mai ușor să se predea, să renunțe la ceea ce lucra pentru Aspen, știind că dacă e arestat și pedepsit, nu lasă în urmă pe cineva care să îi ducă dorul și care să sufere pentru el...sau datorită lui.

Crimele comise aveau să îi aducă ani întregi de închisoare și îi merita, dar înainte de asta, trebuia să facă tot posibilul să o elibereze cumva pe Nora. Nu o mai putea lăsa acolo mult timp ... Imediat avea să împlinească optsprezece ani și el să încerce să plătească taxele și prețul întreg pentru a o putea știi în siguranță. Și, de ar fi fost să se predea, așa cum își dorea cu adevărat să o facă după ce realizase că a făcut cea mai mare greșeală din viața lui, avea să o facă doar după ce îi dădea nenorocitului de Audrey o lecție.

—Inițial am vrut să merg aici, în oraș, dar Josh mi-a propus să încerc să aplic la câteva ore distanță de noi...și vreau să încerc! s-a fâstâcit ea. Nu voia să îl supere cu plecarea ei.

—Și cred că ai face alegerea potrivită! i-a zâmbit el și i-a prins ceafa în palme, privind-o în ochi. Nu sunt în măsură să îți influențez deciziile, grăsuțo! a continuat și a depus un sărut mic pe fruntea ei.

Deși îi era greu, știa că într-o zi, avea să se predea și micuța lui să afle tot și să fie distrusă de adevăr. Știa și îl durea sufletul că fusese atât de orb și prost încât să lucreze pentru Aspen.

Când primise vestea că, dacă Nora împlinește vârsta de optsprezece ani și el plătește o sumă idiot de mare de bani, o poate elibera, deși era sărac a jurat că o să o scoată de acolo și, la câteva luni distanță, a ajuns să lucreze pentru Aspen.

—Promiți că nu o să îți găsești o altă fată? a șoptit ea și și-a mușcat buza de jos, făcând inima lui Gabriel să tresară. De ce avea fata asta un așa efect asupra lui?

—Nimeni nu o să îți ia locul, grăsuțo! a mărturisit el adevărul și a sărutat-o.

Deși îl durea, avea să spună tot adevărul curând și avea să se predea, dar voia un singur lucru: să fie Nora liberă și, deși nu își dorea asta, avea să ceară, într-un fel sau altul, ajutor de la Grăsuța lui.

Și, deși îl durea sufletul, avea să îi vorbească urât Luizei și să o facă să îl urască pentru că numai așa, fata avea să îl uite și să treacă peste ceea ce a fost între ei. Fusese un așa idiot că se îndrăgostise de o fată atât de bună și inocentă, dar fusese un prost pentru că alesese să lucreze pentru Aspen. Ar fi trebuit să știe că nu o să își primească banii la timp și că nu ar avea cum să iasă din joc! Ar fi trebuit să îi treacă prin cap.

—Hai la prăjitură! și-a dres el glasul și a strâns-o pe fată de talie, într-o îmbrățișare.