Criminal // FINALIZATĂ //

Final.

Își tot aranja cravata, așteptând momentul în care Luiza, viitoarea lui soție, avea să intre pe ușa bisericii, pentru aș uni sufletul cu al lui în fața lui Dumnezeu.

Când ușa bisericii se deschise și, printre colegii lui îmbrăcați în uniforme polițiste, intra Luiza, bărbatul își simți lacrimile curgând pe obraji. Îi bătea inima atât de tare și era emoționant căci, în urmă cu ceva timp, pe o stradă întunecată, un înger fusese salvat de un demon. Atunci, în acea seară, sufletul lui fu încredințat, întru totul, Luizei. Astăzi, frumosul lui înger cu pistrui, avea să îi poarte numele în fața lui Dumnezeu.

Cei trei fii ai lor, împreună cu fiul șefului de la poliție, erau îmbrăcați în uniforme asemănătoare celor purtate de tații lor. Gabriel își privi costumul, apoi își privi copiii. În clipa asta ar fi putut să fie arestat, în continuare.

Luiza, Grăsuța lui, purta o rochie albă, atât de frumoasă, și pe cap, în loc de voal, avea cascheta soțului ei. Era atât de frumos să îi devină soție în fața Domnului. Îl privea cu atâta dragoste și lui îi curgeau lacrimi pe chip. Închisoarea îl schimbase atât de mult.

—Ți-o încredințez, Gabriel, fiule! îi vorbi Roland, șeful lui, și îi dădu mâna Luizei. În spatele lor, familiile priveau emoționate. Nora, singura familie a lui Gabriel, căci mama lui nu voia să fie aici, stătea lângă Josh, singura familie a Luizei, căci părinții ei nu îi mai vorbeau de când rămăsese însărcinată. Ai grijă de ea, Gabriel! continuă bărbatul.

—O să am! încuviință și simți cum mâinile micuțe ale fetei îi șterg obrajii pătați de lacrimi. Te iubesc! mimă el pe buze. Luiza îi răspunse afirmativ.

Priviră încă o dată la ofițerii care îi conduseseră, la copiii lor și la cei adunați să îi sprijine în această zi.

—Ne-am adunat astăzi aici pentru a unii în Taina Căsătoriei pe fii lui Dumnezeu, Luiza și Gabriel! vorbi preotul și deschise Biblia. Ambii îndrăgostiți înghițiseră în sec. Inimile lor explodau de fericire.

Luiza, acum ceva timp, când îl întâlnise pe Gabriel, se temuse de bărbatul misterios, dar își dorise să îl aibă tot timpul lângă ea. Era atrasă de el.

Gabriel, la rândul lui, se temuse de îngerul care avea să îi schimbe viața la o sută optzeci de grade.

—Deci, așa cum Dumnezeu a lăsat să fie făcut ca cei ce se iubesc să fie uniți în Taina Căsătoriei, indiferent de piedici și diferente, astăzi unesc două suflete să se iubească dincolo de bariere, așa cum El a lăsat să se întâmple! vorbi preotul. Amândoi își auzeau inimile bătând atât de tare. Se țineau strâns de mâini și se iubeau.

—Luiza, fiică a lui Dumnezeu, te unești cu Gabriel în această căsătorie și promiți să îl iubești până când moartea vă va despărți? întrebă el.

Până când moartea vă va despărți. Pentru totdeauna.

—Da! răspunse fata și bărbatul îi puse verigheta pe deget. Știa că acel deget duce direct la inimă și știa că atâta timp cât verigheta va sta acolo, el avea să fie în inima ei. Și invers.

Nimeni nu ar fi crezut că în acea noapte, asasinul plătit, omul cu suflet măcinat de durere, avea să renunțe la crimă pentru a salva femeia care astăzi îi devenea soție. Pierduseră atâtea în tot acest timp, dar se regăsiseră de fiecare dată și se iubeau tot mai mult.

—Gabriel, fiu al lui Dumnezeu, te unești cu Luiza în această căsătorie și promiți să o iubești până când moartea vă vă despărțiți? întrebă preotul și lui Gabriel îi mai căzu o lacrimă pe obraz. Uneori, avea impresia că e încă în acea celulă întunecată, bătut și plin de sânge, iar tot ce se întâmplă se datorează inconștienței de la bătaie. Dar își privea copiii și o privea pe Luiza și se trezea, își dădu seama că acel coșmar se sfârșise pentru totdeauna.

—Da! răspunse ferm și soția lui îi luă mâna într-a ei, punându-i verigheta pe deget. Acum și pentru totdeauna aveau să fie numai ei.

***

Petrecerea de nuntă era frumoasă. Ofițerii de la secție dansau cu soțiile sau iubitele lor, toată lumea era veselă și cei trei fii ai lui Gabriel făceau seara și mai frumoasă. Nimic nu mai putea să schimbe asta acum când răul fusese tăiat de la rădăcină.

Aspen și ai lui erau condamnați pe viață, Audrey și soția lui, mama lui Gabriel și a Norei, se mutaseră undeva prin Europa și nu voiau să mai știe de cei doi, iar părinții Luizei încă nu vorbeau cu fiica lor. Poate cândva, aveau să se împace. Aveau o eternitate la dispoziție.

Nora intrase, într-un final, la facultate, iar Josh își continua meseria pe care o iubea atât de mult. Viața surâdea întregii familii.

—Te iubesc, Grăsuțo! îi șopti Gabriel la ureche în timp ce dansau și fata îl strânse de umeri. Îi simțea inima bătând pe pieptul ei.

—Și eu te iubesc, Gabriel! Indiferent de orice! își lipi ea buzele de gâtul lui și îl făcu să geamă. El o lipi mai tare de pieptul lui și o strânse ușor de fese. Ea roși în obraji ca în primele lor zile împreună. Zile în care el o tachina și în care ea, o adolescentă vulnerabilă, se îndrăgostea de el.

Nora stătea e scaun când Josh o prinse de mână și o invită la dans, doar pentru că unul dintre tinerii ofițeri se uita la ea. Nu putea să îngăduie asta, pur și simplu.

—Ce faci, Josh? îl întrebă, cuprinsă de fiori.

—Dansez cu tine înainte ca idiotul ăla să ajungă cu scula explodată de la atâtea priviri! și își puse mâinile e talia ei mică, lipind-o de el. Blonda asta îl dăduse cu totul peste cap.

—Vorbești prostii! pufni fata și simții cum roșește in obraji.

—Deloc, dragă! o lipi și mai tare de el. Nu vreau să dansezi cu nimeni în afară de mine! îi șopti la ureche și o făcu să se înfioare. Josh era primul bărbat de care nu îi era teamă.

Povestea de dragoste a criminalului care își găsise salvarea în micul înger cu pistrui, abia începea. Aveau atâta timp în față. Aveau să se întâmple multe, dar se iubeau și aveau să se împace de fiecare dată, căci dragostea adevărat triumfă în totdeauna.