Love, Teacher! [RO] ff. Park Jimin

Capitolul 5

Îmi șterg neîncetat lacrimile dar neîncetat apar.

*Perspectivă Jimin*

O văd cum se schimbă dintr-o dată la față și fuge din clasă. Nu înțelegeam ce am spus greșit dar simt că am dat-o în bară. Toată clasa era șocată fiind prima dată când o vede plângând.

Ash: Idiotule, de ce i-ai adus aminte de mama ei?!

Jm: Hai cu mine!!

Am luat-o pe Ashley de mână și am ieșit pe hol.

Jm: De ce a reacționat așa?

Ash: Mama ei este moartă! Prostule!

De ce sunt atât de prost!? Inima îmi bătea necontrolat și mă simt ca și cum m-aș fi rănit pe mine. De ce am rănit persoana la care țin cel mai mult!?

Jm: Te rog spune-mi că pot rezolva! abia mai aveam glas.

Ash: Du-te după ea, doar încearcă să nu înrăutățești situația.

Jm: Bine, mulțumesc!

Merg spre ieșire pentru că poate este în micul parc din curtea liceului. În drum aud apa cum curge și suspine din baia fetelor. Nu stau să mă gândesc și intru. O văd în fața oglinzii plângând și își dă cu apă pe mâini. Apa se amestecă cu un lichid roșu, mă uit mai atent și văd rănile provocate de o lamă acum aruncată pe jos.

Jm: Sarah... spun încet când văd că se întoarce.

Când privirile ni se intersectează pot vedea toată tristețea combinată cu nervozitate și durere. Mă apropii încet și îi ating mâna pentru a o ridica dar ea mă împinge.

Sarah: De ce ai apărut în viața mea? De ce mi-ai amintit de perioada neagră din viața mea? lacrimile îi curgeau și mai repede când mă străpunge cu privirea.

Probabil că în momentul acesta mă doare la fel sau poate mai tare decât pe ea. Pentru că eu o iubesc...

Jm: Nu am știut, îmi pare rău...

Când dau să o iau în brațe își pune o mână în față.

Sara: Să nu te mai apropii de mine niciodată! Oricum...de ce ți-ar păsa de mine, o elevă care chiulește și se taie în baia școlii...

Dacă ai ști cât îmi pasă...

Jm: Îmi pasă de tine, și mă urăsc pe mine că ți-am făcut rău...spun blând și îmi pun mâna pe obraz iar cu degetul mare îi șterg lacrimile vărsate din cauza mea.

Ne uitam unul la altul pentru câteva secunde până amândoi ne luăm în brațe. O strâng la piept cât pot de tare.

Jm: Îți promit că nu o să îți mai fie rău atâta timp cât ești cu mine. îmi pun mâinile pe albii obraji și o sărut pe frunte.

Își pune capul pe pieptul meu și îl ridică încet ajungând la gâtul meu. Îți afundă nasul în scobitura gâtului.

Sara: Promiți?

Jm: Pentru tine orice.

Sara: Mulțumesc...chiar dacă mai rănit, când sunt lângă tine mă simt mai bine... Scuze am exagerat, știu că e ciudat să spun asta tu fiind profesor iar eu elevă nu mă băga în seama.

Jm: Pentru mine nu ești o simplă elevă. Și îmi poți spune orice suntem...prieteni.

Îi zâmbesc și o duc până la cabinetul medical. O așez pe pat și mă pun pe scaun în fața ei. I-au dintr-un sertar o compresă și o fașă. O bandajez încet încercând cât de mult să nu o doară. O văd cum strânge din dinți și își retrage puțin mâna. Continui cu și mai multă grijă până termin. Îi ridic brațul și îi las un pupic în palmă.

Jm: Scuze din nou că toate astea s-au întâmplat din vina mea...

Sara: Nu este vina ta, doar nu ai știut de trecutul meu.

Jm: Bine, dar trebuie să îmi promiți și tu că nu mai faci asta niciodată!

Sara: Bine...

Ne ridicăm și plecam acasă pentru că s-au terminat orele.

*Perspectivă Sarah*

Intrăm în casă și dăm peste Tae și Yoongi care se uitau ciudat la noi.

Yg: Ce ați făcut voi doi până acum?

Jm: Am fost la școală, ce am putea face!

Yg: Ai văzut cât este ceasul?

Jm: Nu și nu am chef de explicații așa că eu mă duc să fac un duș.

Jungkook iese din bucătărie și vine spre mine.

Jk: Ce ai pățit la mână? spune îngrijorat.

Eu: Ăămm...nimic m-am tăiat din greșeală, paaaa!

Și fug sus pentru că nu aveam nu aveam nici eu chef de toate întrebările stupide.