Capitolul 8

550 31 2
                                    

Eu: Nu știi cât m-am abținut să nu te sărut în tot acest timp...

Sara: Poate că nu voiam să te abții.

Eu: Nu știam că ești așa de nebună. spun și mă uit la ea cu subînțeles..

Își lasă capul în jos și se sprijină de pieptul meu. După secunde bune în care priveam ființa mică și pură din brațele mele îi sărut creștetul capului. Cum în câteva zile mi-a schimbat total mintea și sufletul...

Sa: Cum le vom spune celorlalți despre noi?

Eu: Nu trebuie să te îngrijorezi pentru asta, o vom face împreună.

Îi ridic capul ușor cu o mână, prind ambii obraji cu o mână și strâng de ei. Face o față drăguță și buzele pline îi stau înafară. Îi dau un pupic scurt și face o față demnă de fotografiat.

Sara: Cum o să rezist fără buzele tale de față cu ceilalți? spune și face o față tristă.

Eu: Păi trebuie să le spunem cât mai curând.

Sara: Lasă să mai treacă câteva zile. Te rog.

Eu: Aștept și 1 an pentru tine.

Sara: Dar nu pot eu aștepta atât!

Chicotesc la afirmația ei.

Eu: Hai mai bine jos. Nici tortul nu l-am tăiat.

Sara: Bine dar nu stau mult mi-e somn și ăștia deja sunt beți.

Râdem amândoi și mergem jos.

*Perspectivă Sarah*

Când ajungem la canapea, o văd pe Ash în poala lui Yoongi și parcă se mâncau, Hobi și Tae vorbeau cu televizorul iar ceilalți erau așezați pe jos. Dar nu îi vedeam pe Jin și Namjoon, probabil s-au dus la culcare.

Jm: Ce p*la mea se întâmplă?? țipă cel care acum este iubitul meu.

Eu: Ashley Whiller ce faci pe Yoongi?!? țip la fel de tare.

Toți se opresc, doar prietena mea a sărit de pe fucking directorul nostru.

Ash: Nu e ceea ce pare!! spune parcă știind ce urma să zic.

Eu: Ce? Că mai ai un pic și te fuți cu directorul?

Ash: Nu! Era o provocare!

Jk: Și cine ți-a dat-o??? spune mort de beat din spatele canapelei.

Ash: Jeon Jungkook vrei să mori? nu o mai auzisem să țipe atât de tare din clasa a 3 când i-a furat cineva bomboanele.

Yg: Bă! Gata cu țipatu' mă doare capul!

Jm: Care ca-...

Eu: Vezi să nu îți iei și tu bătaie!

Jm: Gata am tăcut!

Din bucătărie ies Jin și Namjoon cu tortul în mâini. Jimin mă ia de mână și îmi șoptește la ureche cel mai frumos "la mulți ani" de până acum.

Seara s-a terminat cu toți dormind pe canapea sau unde apucam. Doar eu și Jimin am mers în camera lui și am adormit în brațele lui mari și călduroase.

10:17 A.M.



*Perspectivă Ashley*

Mă trezesc pe ceva tare. Capul mă durea cel mai tare. Mă ridic încet cu ajutorul mâinilor dar pic înapoi, simt două mâini ce îmi înconjoară talia și deschid ochii brusc. Am rămas șocată văzând cum Yoongi sau directorul mă ține în brațe. Îi dau cu palmele peste față încet și văd cum deschide ochii.

Eu: De ce mă ți în brațe? spun încet pentru a nu-i trezi pe ceilalți din sufragerie.

Yg: Nu îți place? spune și își scoate dinți în evidență prin zâmbetul perfect al lui.

Ash: Nu! Te rog să îmi dai drumul!

Yg: Haide știu că îți place, nu știi să minți.

Înroșesc instant la spusele lui și îmi ascund fața în tricoul lui.

Yg: Bine uite îți dau drumul, poți pleca.

Dar eu din contră, îl i-au eu în brațe și îmi pun capul aproape de gâtul său.

Ash: Știam eu că nu ai o inimă de gheață așa cum pare...

Yg: Nu e adevărat! Nimeni și nimeni nu îmi poate atinge inima de gheață!

Eu: Bine...mai vedem.

Dau să plec dar mai întâi îi plasez un pupic pe gât. Un mic sunet îi părăsește gura și plec satisfăcută de ce am făcut.

Merg sus în camera și îmi iau haine de schimb, fac un duș rapid și mă îmbrac. Aud stomacul care îmi cere mâncare. Mă duc la bucătărie și îi văd pe Namjin, așa cum le spun eu, pregătind micul de jun.

Eu: Neața! și mă așez pe un scaun.

Jin: Neața! Îi poți chema te rog și pe ceilalți la masă?

Eu: Sigur, acum mă duc!

Toți erau întinși pe jos sau pe masă.

Țip o dată la ei de s-au ridicat brusc crezând că am luat foc.

Yg: Ce țipi așa femeie?? spune frecându-se la ochii.

Eu: Mai comentezi mult sau mergi să mă mănânci?

Yg: Gata!

Toți la cuvântul mâncare s-au ridicat și au fugit imediat să se pregătească. Unii la baie să vomite tot alcoolul pe care l-au băgat în ei cu o seară în urmă.

Dar nu îi văd pe Jimin și Sarah. Fac o față perversa și în mintea mea era doar ce puteau ei face aseară.

Merg la ușa prietenei mele și bat, o dată, de două ori, de șase ori dar...nimic. Mă duc și la ușa lui Jimin pentru că acolo sigur era. Bat doar o dată de data asta dar fară mai stau pe gânduri intru fără să aștept răspunsul.

Eu: Ce dracu...


___


Love, Teacher! [RO] ff. Park JiminUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum