Love, Teacher! [RO] ff. Park Jimin

Capitolul 27

  Minunea asta de copil mi-a făcut ultimele zile un paradis. Nu mai puteam sta despărțiți nici două minute. Jungkook i-a explicat de la cine era de fapt mesajul, după acesta au mai continuat încă câteva. Astăzi este sâmbătă, iar mâine avea să se întoarcă tatăl său. Nu pot spune că sunt fericit, cu venirea lui Sarah nu va mai fi mereu cu mine. Nu vreau să mai plece...

  Pentru că suntem 9 persoane în casă și avem doar o canapea cu 4 locuri și 2 fotolii, și voiam cu toți să vizionăm filmul ce se difuza la televizor, fiecare trebuia să își găsească un loc. Sarah se așează pe fotoliul din partea dreaptă, ca o lipitoare ce sunt m-am pus în fața sa, pe jos. Capul mi l-am lăsat în poala sa, iar mâinile ei magice sau pierdut prin părul meu, și cât iubesc acest sentiment...

Ash: Yoongi dă-te!

Yg: De ce?

Ash: Vreau să stau eu pe canapea!

Yg: Și eu!

Ash: Doamne, de ce mi-a trebuit mie iubit? oftează.

  Pentru că Yoongi e nebun, o trage pe Ashley în brațele sale.

Yg: Gata, acum ai unde sta!

Ash: Jur că ești nebun...

  Tipic lor, mereu se ceartă din motive prostești, însă niciodată nu uită să-și arate iubirea reciprocă. Pare că de câteva zile trăiesc într-un basm, am persoana iubită lângă mine și o familie de nebuni, ce îmi pot dori mai mult?

  Dăm drumul filmului horror pe care l-au ales fetele. Privesc câteva minute, oftez când îmi dau seama că l-am mai văzut o dată. Îmi trec mâna prin păr și îndepărtez câteva fire care îmi intrau în ochi. Nu mă speriam nici dacă voiam la film, în comparație cu Hoseok care mai are un pic și se urcă pe Jungkook.   Mă întorc pe o parte și o privesc pe Sarah care încerca să găsească o poziție confortabilă. Fotoliul, în comparație cu ea, este foarte mare ceea ce o face să pară și mai fragilă decât e. Până la urmă pe așează în poziție lotus, puțin pe spate. Pentru că mă plictisesc încep să îi depun săruturi pe picior, unul câte unul până nu a rămas niciun loc liber. Cu acțiunile mele, reușesc să stârnesc mici chicoteli adorabile din partea ei.

Sa: Iubire, mă gâdilă! șoptește continuând să râdă.

  Aș continua la nesfârșit știind că eu sunt cauza fericiri ei...

Eu: Asta și vleau! spun cu o voce de copil mic.

Sa: Jiminie, lasă-mă să văd filmul! și îmi împinge încet capul.

Eu: Dar m-am plictisit~...

  Se apleacă și mă pupă scurt pe buze. Ce a fost asta? Parcă nu ar știi că nu mă satur cu atât.

Sa: Acum ești mai bine?

Eu: Pui... îți bați joc de mine?

   O nuanță roșie pune stăpânire pe obraji ei, dacă nu am dat în diabet acum este sigur! Îmi formez buzele într-un sărut, doar că ea nu se apleacă pentru a răspunde. Fac o expresie supărată, știam că nu-mi va rezista! Se apropie încet de fața mea, mâinile ei micuțe și-au făcut cale peste obraji mei. Am început timizi, buzele ei de un roșu aprins sunt singura mea scăpare. Nu mai conta că ceilalți se uitau la noi. Acum suntem în lumea noastră, numai simpla atingere mă teleportează pe valurile plăcerii absolute. Fericirea absolută stă în micile momente alături de cel pe care-l iubești, nu bani. Gurile noastre se deschid și încep un sărut de mult așteptat.

Jin: Uite-i cât de drăguți sunt...

Tae: *tuse* o să și-o tragă live *tuse*

  Tae e prost, nu poți cere mai mult de la el. Ca un răspuns îi arăt degetul din mijloc fără să întrerup nimic, ambii continuând ce am început.