Love, Teacher! [RO] ff. Park Jimin

Capitolul 2

Jm: Păi... este o întrebare cam personala dar, nu, nu am.

Eu am rămas roșie la față cu ambele palme pe o parte și cealaltă a obrajilor, capul în jos și când trăgeam cu ochiul îl vedeam cum îmi zâmbea, acel zâmbet pe care nu îl voi uita prea curând.

Am rămas uimită când am auzit sunetul clopoțelului care semnala sfârșitul orelor. Ashley mi-a spus că pleacă mai devreme pentru a cumpăra ceva de la supermarketul de lângă școala. Rămân singură în clasă punând în ghiozdan ce aveam pe bancă. Observ cum domnul Park se uita la mine insistent.

Eu: Mă scuzați dar puteți să nu vă mai holbați la mine, e inconfortabil.

Jm: Vrei să spui că nu îți place prezența mea? spune cu un ușor amuzament în glas.

Eu: Nu am spus asta! spun puțin rușinată.

Jm: Deci îți place?

*doamne dacă ai știi cât de mult aș vrea să sar pe tine acum*

Eu: Nici asta nu am spus!

L-am văzut cum se ridică și vine cu pași lenți spre mine. Se oprește și își așează o mână pe spatele meu. Am tresărit la atingerea lui și mi-am închis ochii pentru câteva secunde. Scap cartea de matematică și el o ridică rapid.

Văd cum începe să se apropie de mine, ridică încet mâna și dorește să o pună pe obrazul meu dar mă feresc și îi dau cu palma peste braț.

Eu: Ce dracu crezi că faci?

Jm: Oooo... acum ai prins tupeu, hă?

Dacă mai face încă un pas jur că nu o să mai aibă moștenitori.

Eu: Chiar vrei să vezi cât tupeu am?

Jm: Ești rea... îmi place. spune cu un rânjet pe față.

Eu: Domnule vă rog frumos să vă dați pentru a pleca!

Nu înainte de a pleca se apleacă și mă sărută pe gât aproape de ureche, șoptește un "La revedere..." și îmi face cu ochiul.

Rămân câte momente uitându-mă pe geam până când Jungkook intră pe ușă și mă vede cum priveam în altă parte cu obrajii roșii.

Jk: -Haide Sarah.

O doamne mulțumesc!!

Merg cu fratele meu spre ieșirea din liceu. Chiar dacă încă mă durea puțin capul, numai gândul la Jimin mă relaxa. Chiar dacă abia știu cum îl cheamă și câți ani are simt cum fiecare clipă aș vrea să o petrec alături de el. Dar nu, NU poate fi adevărat că m-am îndrăgostit de profesorul meu de matematică și unul dintre cei mai buni prieteni ai fratelui meu. Mă trezesc din gânduri când Jungkook îmi trece mâna prin față repetat.

Jk: Hei, ești bine?

Eu: D-da, da sigur doar mă gândeam...

Jk: La Jimin?

Eu: Nu, nici nu-mi place de el. Ba chiar aș putea spune că e enervant.

Jk: Hai mă, v-am văzut cum vă uitați unul la altul și cum te roșești mereu când îți zâmbește. Recunoaște!

Eu: Ba nu!

Jk: Recunoaște, stai liniștită nu îi spun.

Eu: Te pot întreba ceva?

Jk: Da sigur, sunt fratele tău ai încredere în mine. spune și mă privește părintește.

Eu: De ce când mă uit la el tot din jurul meu dispare și...ahhh doamne ce aș vrea să îl sărut și să sar pe el... nu pot să cred ce am spus.

Jk: Deci recunoști că îl placi!

Eu: Păi, puțin... bine poate mai mult... spun și mă fac mică în scaunul

Jk: Stai liniștită nu o să-i spun nimic. îmi dă cu mâna prin păr și îl ciufulește.

Ajungem acasă și îmi trântesc geanta într-un colț al camerei. Mă descalț și deschid ușa dulapului pentru a mă schimba într-un tricou alb și o pereche de pantaloni negrii. Deschid telefonul pentru că nu aveam teme fiind prima zi de scoală. Stau și mă gândesc la tot ce s-a întâmplat astăzi. Nu credeam că voi afla vreodată cum se simte să te îndrăgostești. Am văzut doar în filme sau am citit despre cum se simte. Dar nu, NU se poate să mă îndrăgostesc de un profesor, poate o să-mi treacă peste câteva zile.

Deodată aud cum tata mă strigă să cobor. Mă ridic și încerc să îmi mișc corpul până în sufragerie. Tata și Jungkook stau pe canapeaua vizibili agitați și puțin speriați. Tata îmi face semn să mă așez lângă el. Nu mai aveam răbdare așa că încep eu conversația.

Eu: Tata, ce este de ce sunteți așa de tăcuți?

T: Păi am ceva să îți spun și nu știu cum o să reacționezi.

Jk: Haide tata spune-i o dată!

Eu: Doamne da ce se întâmplă? Vine sfârșitul lumii??

T: Păi... nu chiar, depinde de tine.

Eu: Spune odată! Nu contează ce este, doar spune.

T: Deci, eu o să plec câteva luni în Londra pentru că am câteva contracte de făcut cu firme foarte cunoscute.

Eu: Ohh... adică o să stau singură atâta timp? spun puțin speriată și tristă.

Jk: Vei sta cu mine și prieteni mei, am pus bani mai demult și ne-am cumpărat o casă.

Eu: Stai! O să fie și Jimin?

Jk: Da, logic!

T: De ce? E un băiat bun, stai liniștită.

Eu: O să fiu foarte liniștită să stau cu directorul și profesorii de la liceu în casă!

Jk: O să vă împrieteniți!

Eu: Pot să o chem și pe Ash să stea? Mă simt ciudat cu 7 băieți în casă!

Jk: Dacă vrea și ea, da!

Eu: Și, când pleci?

T: Păi am avionul la 22:00... de fapt trebuie să îmi fac bagajul.

Jk: Și tu trebuie să te pregătești, practic o să te muți cu noi așa că hai!

Mă duc înapoi în camera și o sun pe Ashley.

* Apel *

- Anunț!

-Ce mai vrei?

-Tatăl meu e plecat pentru câteva luni și trebuie să stau cu Jungkook și gașca lui, ce spui vii și tu? Chiar nu vreau să stau singură!!!

- ...