Love, Teacher! [RO] ff. Park Jimin

Capitolul 36

[Ashley]:

Peste o oră, în fața magazinului de lângă școală, neapărat.

-

La ce se referă prin neapărat? De obicei eu sunt cea care exagerează. Poate chiar are ceva important să-mi spună, dar de ce la ora asta? Oare să merg? Nu am chef de nimic, însă nu ar strica să mă distrag din casa asta în care sunt închisă de o săptămână. 

Ideea de a avea o mică scăpare îmi inundă din ce în ce mai mult mintea. Fără să gândesc prea mult, răspund cu un scurt ok mesajului. Poate așa o pot întreba cum mai este Jimin, dacă este bine, oare cum se simte? Ah, ce n-aș da să fiu lângă el acum...

Mă îmbrac în ceva mai gros, având în vedere că afară este deja iarnă. Problema este... cum ies din casă? Pe ușă nu o pot face în niciun caz, iar camera mea este la etaj. Ashley prin ce mă pui să trec! 

Deschid geamul care dă în spatele casei. Fuck... sunt mai mulți de 2 metrii până jos. Privesc în dreapta și în stânga. Până la urmă am reușit să cobor, să nu pomenim de zgârieturi și loviturile pe care le-am făcut.

Școala este la cam 30 de minute pe jos. Mulțumesc Ashley.

-

Ajung în sfârșit în mai mult timp decât am planificat. Pe o măsuță exterioară din fața magazinului zăresc o siluetă. Nu vreau să merg pur și simplu și să întreb cine e, așa că am analizat mai bine fața persoanei, iar în lumina din fericire a căzut pe fața ei. Ashley.

Eu: Ashley?! spun șocată.

Persoana citată se întoarce într-o secundă.

Ash: Nu pot să cred! Sarah!? țipă în gura mare.

Fug spre ea, generând o îmbrățișare foarte mult dorită. 

Sa: Nu îți dai seama cât de mult mi-a fost dor de tine! Ești bine? 

Ash: Sunt mult mai bine acum că te-am văzut! Tu ești bi-... Ce tot vorbesc logic că nu ești bine după despărțire...

Mă întristez puțin. Oare voi fi vreodată bine fără Jimin? 

Ash: Oh... scuze, nu am vrut să te întristez... 

Sa: Nu-nu e nimic, doar... îmi este d-dor de el.

Chiar nu vreau să am încă o sesiune de plâns, așa că schimb subiectul rapid.

Sa: Deci, de ce m-ai scos din casă la 10 seara, pe frig, întune-...

Ash: Haide în club! spune nelăsându-mă să-mi termin propoziția.

Wow. Asta a fost brusc. Creierul mi s-a blocat pentru câteva secunde.

Sa: C-Ce? Adică... de ce? Nu cred că e momentul potrivit.

Ash: O haide! Nu am mai ieșit de mult. Nu ar strica puțină distracție.

   Tot drumul, mii de gânduri negative îmi trec prin minte. Dacă tata va afla că am plecat? Dacă se va întâmpla ceva la club pe care mai apoi îl voi regreta?

Ash: Nu mai gândii negativ, totul va fi bine!

   Dau din cap ușor afirmativ, nesigură.

   După ceva timp, intrăm într-un club nu foarte departe de locul unde ne-am întâlnit. Nu am mai fost într-un club niciodată, însă este exact cum mi-am imaginat; țigări, fum, alcool, tineri și muzică dată la maxim. Ashley îmi prinde mâna în a iei și mă trage spre mijlocul ringului de dans. Cum nu sunt învățată cu atâția oamenii împrejurul meu care par că se holbează la mine, toți mușchii îmi sunt înghețați. Anxietatea crește picătură cu picătură. Un sentiment ciudat mi se formează în stomac, care îmi dă o senzație de a vărsa. O trag puțin de mânecă pe Ashley pentru a îi atrage atenția, șoptindu-i la ureche că merg până la toaletă.