Love, Teacher! [RO] ff. Park Jimin

Capitolul 25

   Pe la jumătatea orei, ecranul telefonului se aprinde vestind o notificare nouă. Cred că este vreo prostie de la  facebook, așa că nu verific. Peste un minut același lucru se repetă, deja este enervant! Cu toate că risc ca Jimin să mă vadă, iau telefonul încet de sub bancă cât de subtil posibil. Verific încă odată în părți și deblochez telefonul. Un număr necunoscut îmi apare în bara de notificări împreună cu un mesaj, apăs pe acesta și după ce se deschide mesageria rămân uimită.

  "?: O să vin în curând acasă iubito. Sper că ți-a fost dor de mine."

   Nu cunosc pe nimeni care să-mi spună așa, ceva e ciudat. Mii de întrebări îmi trec prin minte legate de deținătorul acestui număr, dar nimic...

   Întru-un moment de neatenție la profesor, telefonul îmi este smuls din mână. O Doamne nu!

Eu: Ji- Domnule profesor dați-mi telefonul înapoi! Vă rog!

Jm: Nu domnișoară Jeon! La sfârșitul programului îl vei primi de la mine personal! spune punând accent pe ultimul cuvânt.

Eu: Mă scuzați, vă ro-...

Jm: Am spus nu!

  Îmi las capul pe bancă și oftez, dacă Jimin vede mesajul, am dat de dracu!

*Perspectivă Jimin*

  Merg cu telefonul ei înapoi la catedra. În loc să fie atentă la oră, sau la mine, ea stă pe telefon. Atunci, ia să văd ce e așa de important.

Le dau elevilor să lucreze câteva exerciții din carte, pe urmă așezându-mă mai comod pe scaun. Îi deschid telefonul și observ că are parolă, imediat l-am deblocat pentru că știu toate parolele ei, și ea pe ale mele normal. Printre mesajele cu mine sau alți prieteni se strecoară un număr necunoscut. Expresia feței mi se încruntă. Curiozitatea mă macină până la os așa că în mai puțin de o secundă, un text format din două propoziții parcă mă lovește cu ceva în cap.

  Nervi și totodată tristețea pun stăpânire pe întregul corp. Îmi ridic rapid capul, ținta fiind Sarah. Doamne ce o să-i fac fetei ăstea acasă, nici nu se uită la mine! Cine pula mea este ăsta de îi spune iubitei mele "iubito" sau "sper că ți-a fost dor de mine". Câteva idei cum că m-ar înșela mi-au cutreierat mintea, dar aveam prea multă încredere în ea să poată face asta.

   Din greșeală am dat un pumn, puțin mai tare în catedră, un ecou puternic răsună în clasă și toți mă privesc curioși sau plictisiți.

Mill: Domnule sunteți bine?

Numai bine nu eram acum.

Eu: Puteți face ce vreți restul orei!

  Nu mă mai interesa de ora asta de rahat, printr-o mișcare bruscă apuc catalogul și trântesc ușa în urma mea. Tot ce văd în fața ochilor este gelozie. Cu pași apăsați ajung la locul dorit, arunc undeva la nimereală tot ce aveam în mâini. Ezit puțin în a-mi lua cheile mașinii pentru că mai aveam încă o oră, însă în final o fac. O fac pentru că simțea că mă sufoc, nu vreau ca tot ce îmi imaginam să fie real.

  În drum spre acasă  un gol în stomac îmi apare, după toate momentele împreună apare acest mesaj care îmi dă lumea peste cap. Îmi ridic nervos mâneca cămășii pentru a verifica cât este ceasul. Un oftat parcă mai mult trist îmi părăsește gura. Ora este deja terminată. În următoarea secundă telefonul începe să sune, numele lui Ashley apare pe ecran, sunt sigur că era Sarah așa că apăs pe butonul de volum mai încet pentru a se opri acel sunet deja enervant.