Love, Teacher! [RO] ff. Park Jimin

Capitolul 29

   În drum spre băieți, am început o mică discuție cu Jungkook.

Jk: Te-ai gândit să rămâi cu noi? întreabă cu fața neclintită de la drum.

Eu: Da... adică Jimin mi-a spus prima dată să rămân, iar acum sunt 100% sigură că vreau să stau cu voi.

Jk: Chiar vă iubiți...

   Mă rușinez la cuvintele lui, dar așa este chiar ne iubim foarte mult, cel puțin eu nu îmi imaginez următorii ani fără el.Am nevoie de el, e o modalitate de vindecare după moartea mamei, dar și sprijin reciproc sau într-un cuvânt, dragoste.

Jk: Mă bucur pentru voi... Chiar o fac. Nu te-am mai văzut așa de fericită de când erai mică.

Eu: Mulțumesc, simt că el e... perfect...

Eu: Dar tu? Nu ai găsit pe nimeni? întreb curioasă.

Jk: Tot ce găsesc vor doar o noapte... Adică, am 21 de ani s-au dus aventurile...

Eu: E ok Koo, poate doar nu ai găsit persoana potrivită încă.

Jk: Poate...

Eu: Acum gata cu sentimentalismele, Jin aproape a făcut mâncarea!!

   Nu după mult timp, deja ajunsesem în fața ușii. Jungkook mă lasă să intru prima, imediat descălțându-mă și fugind în bucătărie. Îl zăresc pe Jimin cum așează pe masă mai multe farfurioare micuțe cu sosuri pentru mâncarea propriu zisă. 

Eu: Jiminie!

  Întoarce capul brusc la auzul vocii mele.

Jm: Baby! 

   Mă arunc în brațele sale, locul râvnit de mine. Ador mâinile sale puternice prin care sunt proeminente venele. Îmi las capul să se odihnească pe pieptul său, în urmă simțind numai căldură. 

Jm: Am crezut că nu mai vii!

Eu: Așa de dor ți-a fost de mine?

Jm: Nici nu ai idee. 

   Îmi pun mâinile pe spatele său puternic și îl strâng mai tare în brațe. Ba chiar, ne-am așezat pe canapea în aceiași poziție. Totul până când Ashley coboară din dormitor, căutând ceva sau pe cineva cu privire.

Ash: Știți unde e Yoongi? întreabă confuză.

Jm: E plecat de dimineață, mi-a spus că are treabă pe la liceu.

Ash: Ohh... Scuze că v-am deranjat...

   Am putut observa pe fața ei că încerca să mimeze un zâmbet, însă mi-am dat seama cât ai pocni din degete că nu e așa. Suntem prietene de mai bine de zece ani, nu are posibilitatea să-mi ascundă ceva. Peste câteva minute, de afară vine un sunet ce seamănă cu ușa unei mașinii. Mai mult ca sigur este Yoongi.

 *Perspectivă Ashley*

   Toată ziua am avut un singur lucru în minte, Yoongi. În timpul școlii nu avem timp să-l petrecem împreună, iar în weekend... se pare că nici acum nu avem. Oftez și mă așez pe marginea patului, rezemându-mă cu mâinile de marginea acestuia. Chiar dacă înainte nu mă îndrăgostisem de cineva sau nu avem pe cineva care să trezească sentimentul de iubire în mine, acum vreau să am asta în fiecare minut. Poate sunt îmbătată de acest sentiment euforic, dar îl ador. Poate de aceea sunt acum în camera lui.

   Fără să conștientizez, ușa se deschide lăsând în urmă un scârțâit. Îmi întorc privirea instant, totul explodând de fericire în interiorul meu. Un Yoongi obosit, totuși drăguț, își face apariția de după ușă. Sar imediat și îi îmbrățișez talia strâns, ne vrând să-l las să plece vreodată. Brațele lui mari se ridică ușor până ajung pe spatele meu, strângându-mă obosit cel puțin la fel de tare ca mine.