Love, Teacher! [RO] ff. Park Jimin

Capitolul 26

Dacă ce a spus Jungkook este adevărat am dat de dracu. Nu putea să-mi spună mai devreme că taicăsu' și-a schimbat numărul? Bine că am mai scos și niște prostii pe gură...

După încă câteva minute de vorbit plec spre camera mea cu speranța de a închide un ochi, măcar un minut. Deschid ușa dar rămân cu mâna pe clanță.

Jk: Nu vi la micul de jun? spune și se dă jos din pat.

Eu: Nu... Nu am dormit deloc aseară... un oftat îmi scapă printre buze.

Jk: Ești mort după Sarah.

Eu: Ohoo... și cât... spun puțin amuzat de afirmația sa.

Las totul și plec la mine în dormitor. Probabil nici Sarah nu vrea să mă vadă după cearta de aseară. Mă trântesc în pat și mă fac cât de confortabil pot. Am o presimțire că ziua asta va trece foarte greu acasă...

Au trecut 20 de minute însă când eram aproape să adorm cineva bate la ușă.

Yg: Hai mai re-... Tu nici nu ești îmbrăcat? spune nervos.

Eu: Nu vin azi. mormăi din pernă.

Yg: Ohh, am înțeles!

În sfârșit pot avea liniște cu toți din casă plecați.

"~~~"
03:20 P.M.

După câteva ore bune de somn, mă trezesc cu o durere de cap. Mă ridic la marginea patului și cu două degete îmi masez tâmplele, ar trebui să nu mai am nopți albe. Nu aveam nimic de făcut, așa că mă duc la baie. Un duș nu ar strica.

După încă plimbări inutile prin casă pentru că mă plictiseam, mă așez pe unul dintre fotoliile din sufragerie. Dau drumul televizorului și aștept venire celorlalți.

Ușa se deschide, iar primii care intră în casă sunt băieții care se certau ca de obicei. În urma tuturor se află și Sarah, ridică capul și îmi aruncă o privire dar își continuă drumul, ignorându-mă. Merg în urma ei până în fața camerei, însă când vreau să intru ușa îmi este trântită în față. Oftez și mă las cu fruntea de piesa de lemn, de fapt cred că mai bine mă dădeam cu capul. În același moment trece cineva pe lângă mine, se dovedește a fi Namjoon.

Nj: Ai răbdare... și mă bate pe spate.

Eu: Cât?...

Nj: Păi depinde...

Eu: Nu mai suport, parcă mă sufoc...

Nj: Sigur veți trece peste. Acum hai la cină, nu ai mâncat nici dimineață!

Merg până în bucătărie mai mult tras de Namjoon. Mă așez lângă Jungkook, pe partea opusă Sarei. Când îi văd pe Yoongi și Ashley atât de fericiți aș vrea să distrug toată mobila, dar știu că Jin sigur mă omoară după. Ne așezăm toți la masă și începem să mâncăm. Bine, ceilalți pentru că eu nu am poftă de nimic, nici de viață. Încerc din răsputeri să nu mă holbez la Sarah, însă dau greși. Se pare că nu sunt singurul care doar se joacă cu alimentele din farfurie. Până și felul în care respiră mă face să mă îndrăgostesc a nu știu câta oară. Mulți pot spune că sunt nebun, dar așa este... dragostea de transformă în nebuni, dar nici că vreau să schimb asta. Inima mea îi aparține ei, iar în schimb am primit-o pe a sa, pentru că nimeni nu poate trăi fără inimă. Mă holbam de minute bune până când o mână își face apariția și strică tot peisajul.