Sclava Sexuala (+18)

Capitolul 1-Un necunoscut🔞

-Mamă, permiteți-mi sa ies pentru extrem de puțin timp în gradina, va rog. Sophia se afla în genunchi, în fata mamei sale, asa cum erau educate toate femeile, rugandu-si mama sa o lase sa meargă afara.

-Sophia, nu sta mult, știi ca nu este bine, ai grija afara, nu te murdari. Grăbește-te vom avea musafiri, cautam bărbat pentru sora ta, trebuie sa ne prezentam cum trebuie. Ii spuse mama ei încet mangaindu-i parul și incuvintand încet când Sophia se ridica.

-Va mulțumesc, mamă. Spuse făcând o plecaciune în fața ei și ieșind încet, cu grija sa nu facă zgomot, pe ușa salonului.

Sophia adora sa iasă în gradina, aveau foarte mult pământ, era plin de flori și de copaci peste tot, natura dăinuia in cel mai frumos mod, iar ei ii plăcea sa stea pe pătura ei și sa citească, apoi sa privească cerul și sa își imagineze povesti de dragoste.

La cei șaisprezece ani ai ei Sophia încă nu știa prea multe, nu înțelegea ce înseamnă sa ai un stăpân, însă știa ca în curând va afla, mama ei tot timpul ii spusese ca va veni și rândul ei după ce sora ei Lucia își va găsi bărbatul perfect.

Lucia ii povestise Sophiei despre bărbatul pe care și-l dorește, ii povestise despre cât de impunător era, cât de mult o ardea privirea lui și cât de îndrăgostită era de el, părea cu adevărat incantata cât ii povestise, îl descrisese drept perfect și ii spusese ca în curând va veni sa ii cunoască familia.

Sophia își apuca cartea pe care o citea acum, se numea Secretul unei femei, scrisa de un autor foarte recunoscut din perioada lor, Sophia știa ca tot ce tine de cărțile vechi au fost arse pentru a nu aduce acea perioada înapoi, cel puțin asta auzise Sophia de la bunica sa.

Trecusera patru sute de ani de când se instaurase un nou regim în toată lumea, aflați în secolul douăzeci și spate, toate femeile erau obligate sa se dăruiască unui singur bărbat căruia sa i se supună toată viata și căruia sa ii accepte absolut orice, inclusiv aventurile cu alte femei chiar și căsătoria cu încă o femeie, dacă un bărbat divorța de femeia lui ea automat devenea exclusa din societate, nefiind demna de titlul de femeie.

Sophia ajunsese în locul ei preferat din toată curtea, era un loc un pic mai sălbatic, în care servitoarele și servitorii nu veneau, nimeni nu știa de el, era un loc în care Sophia putea respira liniștită aerul curat și unde putea sa fie doar ea și gândurile ei.

Își întinse cu grija pătura pe suprafața neteda și se așeza având grija sa nu își sifoneze fusta roșie pentru a nu-și supăra mama, deși știa ca avea sa se schimbe având în vedere ca aveau musafiri. Parul ei blond închis era fluturat de vânt, Sophia trecându-și în repetate rânduri mana prin el pentru a-l netezi.

Deschisese cartea cu grija, cărțile erau foarte greu de procurat, Sophia fiind o iubitoare a lor, fiecare domnișoară primea lunar zece cărți pe care trebuia sa le citească obligatoriu, deoarece femeile trebuiau sa aibă o cultura generala cât mai vasta, cu cât cultura lor era mai vasta cu atât ea devenea mai prețioasă în socitate.

Auzea pasarelele cum cantau fericite anunțând o zi minunata, Sophia era convinsa ca bărbatul de care sora ei mai mare se îndrăgostise avea sa o ceara, ceea ce o bucura, își iubea sora, își petreceau mereu timpul împreună vorbind și făcând diverse lucruri.

Niște pași de auzeau în spatele ei însă Sophia nu dădu importanta a ceea ce auzea, știa ca nimeni nu mai pasise aici de foarte mult timp, asa ca nimeni nu putea fi inafara de imaginația sa.

Simțea o privire arzătoare pe spatele ei gol, asa ca îl acoperi cu parul sau regretand ca nu își luase salul pentru a se acoperi. Ignora absolut orice se întâmpla în jurul ei, pana în momentul în care vântul ii dăduse câteva pagini înapoi, ochii ei căzând pe un singur cuvânt dragoste, decisa sa observe ce se întâmplă în jurul ei închise cartea cu gândul ca va reveni la ea în scurt.

Mare ii fu mirarea în momentul în care își ridica privirea și observa un trup solid de bărbat în fata ei, rusinata ca fusese prinsa de cineva nu indraznise sa își ridice mai mult privirea spre chipul celui ce se afla în fata sa asa ca se ridica grabita cu privirea atintita în jos și făcu o plecaciune.

-Milord eu... Începu fata sa vorbească însă bărbatul o opri imediat, nelăsând-o sa vorbească și sa își ceara iertare și sa îl roage sa nu ii spună tatălui ei unde își petrecea timpul ea.

-Milady, ce căutați aici? Spuse o voce groasa și dominanta ce o făcu pe Sophia sa înghită în sec, încercând din răsputeri sa își recapete suflul normal.

-Milord, eu... Îmi cer mii de scuze.... Va rog, nu-i spuneți tatălui meu. Ceru îndurare Sophia ridicându-și privirea din pământ și văzând cel mai frumos bărbat din câte văzuse ea vreodată.

-Milady, care este numele tău? Întreba bărbatul fiind orbit de frumusețea orbitoare a fetei, dorind sa știe cine este acea frumoasa fata și ce cauta pe proprietatea sa.

-Milord... Numele meu este Sophia. Șopti fata speriata privind spre bărbatul impunător din fata ei, dorindu-și sa scape din situația incomoda în care se afla.

-Sophia și mai cum, milady? Vorbi bărbatul apropiindu-se de ea.

-Sophia Alain. Șopti învinsă fata privind în orice parte numai nu în ochii sai, simțindu-se dominata de privirea lui.

-Oh, milady, esti fiica lui Leon Alain. Vorbește bărbatul din nou, speriind-o pe fata deoarece ii cunoastea tatăl, asta putea fi oricum doar nu bine.

-Da, domnule, dar va rog nu ii spuneți tatălui meu, nu știe ca sunt aici, va rog... Vorbi fata însă fu oprita de bărbat care ii făcuse semn sa se așeze.

-Ia loc, milady, avem de vorbit. Spune și zambi cuceritor bărbatul, avea sa se folosească de naivitatea fetei.

~sunt super excited sa va arat o noua idee :))) da am scris deja câteva capitole și da nu renunț la încearcă sa ma seduci încă o sa scriu zilnic acolo, aici scriu pentru ca da, îmi place ideea și mnaaaaah, idkkk, sper ca va place~

Dacă v-a plăcut sau sunteți măcar curioși de ce va urma nu uitați sa lăsați un vot ma motivează mult 💕 și părerea voastră în comentarii 💜