Capitolul 15-Copil 🔞

11.8K 384 102
                                    

-Despre ce copil vorbești? Întreba Lucia franta de pe podea, în timp ce era întinsă pe jos el o privea stand pe marginea patului, nu putea sa iasă fără ea asa ca aștepta să își revină ca să poată sa o scoată de aici și sa plece.

-Lucia nu face pe necunoscatoarea, nu-ți merge cu mine! Spune el nervos, scoțând cuvintele printre dinți, avea o ura imensa pentru ființa din fata lui.

-Uite ce e, voi toți credeți ca dacă suntem femei suntem jucăriile voastre, ne controlați cum vreți voi, pas cu pas, si faceți absolut toți ce vreți din noi! Nu ai niciun drept asupra mea! Spune ea și se ridica în picioare, deși durerea era insuportabila, mai trăise odată asta, nu avea sa uite niciodată durerea primei ei nopți.

-Lucia, măsoară-ți cuvintele! Tipa el nervos, însă Lucia ii zâmbește arogant imbracandu-si camasa.

-Decizia cu privire la copilul nostru a fost a mea! Pentru ca eu eram singura care avea vreun drept asupra lui! Ridica și ea tonul iar el se ridica în picioare apropiindu-se de ea.

-Nu fi proasta, Lucia. Nu ma enerva! O amenință el, însă ea continua în același mod.

-Ai plecat și m-ai lăsat singura! A trebuit sa mint pe toată lumea! Și am inventat o groaza de povesti doar ca să scap! Am încercat sa ma culc cu alții ca să reușesc să mă ia cineva pentru ca tu plecase la mama dracu și erai de negăsit! Ii arunca ea în fata iar palma lui face contact cu pielea fina a fetei ei.

-Lucia... Mârâie el, însă ea își întoarce fata în poziția inițială zâmbind amar.

-M-am întors acasă după doua zile petrecute cu tine dandu-mi sufletul afara. După două luni în care te cautasem ca ultima nebuna am descoperit ca eram însărcinată cu copilul nostru, eram încă a ta pe atunci. Ii arunca adevărul în fata și îl împinge căzând pe pat.

-Taci, odată! Ii poruncește el vrând sa se ridice însă tonul ei ascuțit îl oprește.

-Nu! E timpul sa ma asculți! Toți ma judecați, da, sunt rea și da fac multe probleme! Urăsc pe toată lumea! Pentru ca voi toți ne-ați distrus viata! Începând de la nenorocita mea de mama și terminând cu tine și ipocrizia tuturor!

-M-am saturat! Continua ea după câteva momente de liniște. Dacă ai fi fost atunci acolo lucrurile ar fi stat altfel! Ne-am fi căsătorit și am fi fost fericiți! Dar tu nu erai de găsit, iar eu aveam sa îmi distrug singura viata!

-Și a urmat balul, petrecea de 18 ani, iar eu aveam abdomenul umflat, mama se uita ca o nebuna la mine și a trebuit sa ii spun! Aproape ca m-a aruncat de la ultimul etaj al conacului! Tu unde erai? Plecat, probabil distrugandu-i viata alteia asa cum ai făcut cu a mea... Spune ea și îl aude maraind.

-Crezi ca eu am vrut toate astea, nu? A trebuit sa o mint si pe ea, ca să nu te bag la belele. I-am zis ca am fost violata și ca nu am văzut cine era! Tu oricum nu erau de găsit, iar eu oricum îmi semnasem sentința. Fiecare știe o alta poveste și doar tu trebuie sa o știi pe cea reala, au trecut la naiba atâția ani!

-Am încercat sa găsesc un bărbat care sa ma vrea asa cum eram, devenisem o curva doar pentru a găsi pe cineva suficient de satisfăcut de mine încât sa ma ia cu un copil în burta! Puteam risca sa intru în închisoare și e doar vina ta! Spune și o lacrima ii cade pe obraz.

-Nu pot sa îți termin povestea, te las insa sa îmi distrugi viata din nou, crezi ca dacă ma umilești din nou o sa fie mai bine? Crezi ca o sa ma urască cineva mai puțin dacă nu o faci? Toată lumea judeca, dar nimeni nu știe poveștile din spate! Și tu ai făcut același lucru, ma dezgusti. Ii spune ea și îl vede cum se ridica nervos și ii apuca gatul.

-Lucia, termina mama dracului odată! Altfel.... Începu el însă fu din nou oprit de cuvintele ei dure.

-Altfel ce? Ma omori? Foarte bine, fa-o, însă știi ce se va întâmpla? Nu o sa afli niciodată ce s-a întâmplat de fapt, pentru ca un barbat ca tine nu va primi niciodată nimic de la mine. Am și eu un suflet, rănit și batjocorit de toată lumea, însă îl am și pe tine nu am sa te mai las sa îl distrugi încă o data. Pronunța ea cuvintele și îl împinse.

Își lua și restul hainelor pe ea și își așeza hainele pe ea, își prinse parul cât de frumos putuse și își puse pe fata un zâmbet radiant.

Ieșise din camera, iar el cu ochii fulgerandu-i ieșise după ea și o urma. Voia sa o strângă de gat, ii făcuse suficiente probleme. Totuși problema copilul încă și-o punea, cum reușise ea sa scape de copilul ei când avortul era strict interzis? Știa ca îl făcuse, dar nu putuse sa afle cum și cine fusese demonul care ii ucise îngerul nenăscut.

-Lucia, trebuie sa vorbim. Murmura el nervos în spatele ei.

-Nu meriți sa știi nimic. Aștept sa ma părăsești la altar, iubire. Spune ea în batjocura.

-Lucia, nu te juca cu focul. Mârâie el însă reacția ei fusese aceeași, nu o mai speria nimic.

-M-am ars deja, știu cum se simte, nu ma mai doare, calmează-te. Spune și își da ochii peste cap.

-Mama! Vorbește atunci când o vede pe doamna Garcia și se duce la ea și o ia în brate. Eu și Vlad abia așteptăm să ne căsătorim și voiam sa va anunț ca am hotărât, bineînțeles dacă sunteți și dumneavoastră deacord, sa ne căsătorim cat mai repede, ne gândeam la o săptămână! Abia așteptăm să ne unim sufletele! Spune ea cu un zâmbet larg pe fata, mintea, însă voia sa vadă cum Vlad avea sa facă cea mai mare greșeală a vieții lui. Nu-i asa? Întreba ea și se întoarse cu un rânjet spre el.

-Da, mamă, eu și Lucia suntem nerăbdători. Spune el pe un ton sictirit.

-Dar asta este minunat, copii! Spune mama lui bătând din palme.

Va iubesc foarte mult și va mulțumesc pentru susținerea voastră asa ca am decis sa mai postez unul!

La 120 de voturi și 80 de comentarii (la ultimele doua capitole) postez! 💖

Sclava Sexuala (+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum