Sclava Sexuala (+18)

Capitolul 19-Lacrimi și durere🔞

Sophia se trezise urlând, după ce tatăl ei și Lucia intraseră grăbiți în camera neînțelegând ce se întâmplase cu ea.

Tremura și încă simțea durerea coșmarului ei. Leon fugi sa ii aducă apa în timp ce Lucia o ținea în brate magaind-o pe spate, iar ea plângea.

Visul ei cu ceea ce ii făcuse croitoreasa ii bantuise întreaga noapte, dar își dăduse seama ca nimic din ceea ce ea visase nu fusese adevărat, nu se compromise, trebuia sa stea departe de femeia care ea bănuia ca voia sa ii facă rău.

Matthias avea dreptate când spunea sa nu aibă încredere în nimeni și sa nu mai asculte de nimeni inafara de el!

-Surioara, ești bine? Întreba Lucia speriata după câteva minute de tăcere.

-Am avut un coșmar, a fost atât de oribil.... Vorbi ea printre sughițuri și Lucia aproba încet strângând-o mai tare în brate, dorind ca ea sa uite ce o făcea atât de speriata.

-Gata, a trecut, nimic nu s-a întâmplat în realitate. Trebuie sa fii fericita, mai sunt doua zile pana te căsătorești, gândește-te la asta! Peste doua zile o sa îți bei ceaiul împreună cu soțul tău dimineața după ce te-ai pierdut în bratele lui.... Spune Lucia visătoare, dorind ca și în viata ei sa se întâmple lucruri asa frumoase.

-Nu vreau sa se întâmple ce am visat... Zice ea speriata, gândul ca acea femeie ar putea sa o atingă și sa o faca sa sufere asa mult o distrugea și mai ales visul cu ea peste Matthias... Oare era un semn?

-Surioara, eu sunt aici... Nu o sa las pe nimeni sa îți facă rău. Deși Lucia ii făcuse rău, ceva ce se aflase zilele trecute o făcuse sa se schimbe radical pentru a doua oara în viata ei.

-Te iubesc, Lucia... Și îmi pare rău că nu am putut sa te salvez... Matthias nu a vrut sa... Sa.... Spune ea printre lacrimi însă Lucia o oprește.

-Eu o sa fiu bine, Sophia. O sa îmi port singura de grija. Spune și după aceea ajunge și tatăl lor cu paharul cu apa pe care i-l dăruiește fiicei sale.

-Haide, scumpo, liniștește-te și mai dormi puțin... La ora 10 va veni croitoreasa sefa cu rochiile și vor fi ore lungi în care vei proba rochiile cu ea. Spune el entuziasmat și Sophia se blochează strângând mana pe pahar.

-Tata, croitoreasa aia se comporta foarte urat cu mine.... Nu se poate sa vina Miranda? Spune ea cu ochii bulbucați, speriata de gândul de a sta singura cu diavolul ala de femeie. Te rog... Implora ea când vede fata nedumerita a tatălui sau.

-Bine, o sa vorbesc cu Miranda sa vina la 14. Miranda era una din croitoresele principale ale Sophiei, văduvă și cu trei copii trebuise sa își găsească un loc de munca ca să supraviețuiască, era o femeie drăguță care o ajuta cu orice.

Zambise strâmb și le spuse sa se ducă înapoi în camerele lor, pentru ca ea avea nevoie de niște timp singura pana când va veni Miranda in care sa iasă la aer curat și sa se liniștească.

Își îmbrăcase rochia alba și se grăbi sa iasă afara, linistindu-se când aerul rece al dimineții ii bătu în fata și ii rasfirase parul.

Alerga pe poteca îngustă printre trandafirii roșii și albi, grăbindu-se sa ajungă la Matthias. Trebuia urgent sa vorbească cu el. Iar el avea sa hotărască dacă ce făcea femeia aia era bine sau nu.

Bătu la ușa rapid, însă nu răspunse nimeni, asa ca intra singura. Se îndrepta spre camera pe care o știa drept fiind a lui și văzu o fata tânără și frumoasa ieșind destul de sifonata din camera. Nu o lua în seama și continua sa meargă, intra în camera însă era goala și ofta ușurată, avu impresia ca se întâmplase ce visase ea și ca Matthias o înșela, însă nu cu croitoreasa, ci cu o servitoare.