side effects ||taegikook||

cum totul a decurs

Era cea de a doua zi după încercarea lui Yoongi de sinucidere, iar Taehyung și Jungkook erau din nou în salonul acestuia, cenușiul având același loc și mimică ca ziua precedentă.

Taehyung s-a așezat pe un scaun mai aproape de Yoongi, pe când Jungkook pe pat.

Yoongi a simțit mirosul de cafea din paharul de carton al lui Taehyung. Acel miros îi întorcea stomacul pe dos. Dacă înainte iubea acel lichid amărui, acum îl detesta.

"M-am gândit să spun despre prima zi a noastră de graniță împreună."

Yoongi a încercat să-și amintească ce s-a întâmplat în acea zi, dar nu a primit nici măcar o imagine din acea zi. Nu mai știa nimic.

"Era toamnă și știu că plângeai, deoarece frunzele tot îți udau ghetele noi cu naruto. Erai un copil cam egoist. Plângeai pentru o pereche de încălțări care se uda de la frunzele ude, când unii oameni și-ar fi dorit să poată să aibă o pereche de ceva în picioare."

Mereu am fost egoist, Kim Taehyung, și tu o știi cel mai bine.

"Îmi amintesc că mama ta a țipat la tine înainte să intrăm în grădiniță. Atunci a fost prima dată când ai experiment un abuz."

Un abuz dintre sute.

Taehyung și-a așezat mâna pe umărul lui Yoongi și i l-a strâns ușor. Era un obicei pe care îl făcuseră în copilărie pentru a-i oferi celuilalt stabilitate emoțională printr-o singură atingere, deoarece faptele erau mult mai importante decât niște simple vorbe.

Faptele erau cele care contau, restul era nul.

Jungkook stătea și asculta în liniște. Era frapat să audă faptul că Yoongi a fost abuzat în copilăria sa. Acest lucru oferea explicații la orice întrebare despre Yoongi din acel moment.

Iar după toate prin care a trecut, varianta de Yoongi fiind un drogat era cea mai bună. Ar fi avut și posibilități mai oribile și căi mai atroce de urmat, dar s-a oprit decât la nivelul drogurilor, a preferat să-și bată joc de propriul corp și să le facă viața de coșmar altora.

Chiar dacă era drogat, Yoongi nu a omorât, violat sau abuzat pe cineva. El prefera să rămână departe de toate acestea și să-și ducă o viață liniștită cu micile sale plăceri nevinovate.

Foarte rar într-o ceartă sau bătaie, dar numai în cazurile când era drogat. Niciodată nu a putut fi violent în timp ce era treaz.

Momentele când era treaz erau foarte scurte, iar din această cauză, când le avea, prefera să-și umple timpul cu dulci nimicuri.

"Apoi am intrat în grădiniță, luați de mâna de către educatoare și am fost duși într-o grupă numai de fete. Știu că ămândoi am înlemnit când am văzut atât de multe fete la un loc. Erau îngrozitor de multe, iar noi am terminați grădinița traumatizați. Îmi amintesc că în prima zi pe mine m-au îmbrăcat în trolul mare și rău și pe tine în prințul fermecat care  le-ar fi scăpat de trolul cel rău. Știu că aveam fața plină de vopsea verde, când mi-am băgat capul în tricoul tău și l-am pătat."

Yoongi și-a amintit de acel tricou. Fusese un tricou pentru naștere, dar din cauza figurii sale firave și subțiri, acel tricou stătea larg el el și când terminam clasa a treia. Dacă ar mai fi fost încă în Daegu l-ar fi găsit, dar nu știa dacă tatăl său a vândut casa în care ar fi locuit în copilăria sa sau dacă acesta încă mai traia.

Nu mai știa nimic despre familia sa. Și nici nu-l mai interesa.

"În loc să plângi pentru că ți-am murdărit tricoul, ai început să urli în sus de bucurie,  deoarece aveai un tricou mult mai unicat decât ceilalți colegi din clasă. Atunci, educatoarea noastră ne-a despărțit și ne-a lăsat să ne gândim singuri în câteva rânduri la ce am făcut și de ce am fost pedepsiți."

Taehyung a zâmbit larg.

"Dar noi nu am facut asta. Am fugit de la colțurile noastre și ne-am ascuns în căsuța de plastic și am adormit unul în brațele celuilalt. Ce pedeapsă ne-am luat acasă, deoarece le-am făcut pe educatoare să creadă că ne-au pierdut pentru câteva minute. Orice s-ar fi întâmplat, nu regret că am fost aproape de tine."

Oh, Kim Taehyung, nici n-ai idee când regret eu că sunt aproape de tine.