side effects ||taegikook||

cum totul s-a mutat

Jungkook a decis să rămână acasă în timp ce Taehyung s-a dus să-l ia pe Yoongi de la spital. Voia să le ofere puțină intimitate, deoarece știa că el putea reprezenta, dacă nu chiar reprezenta o barieră pentru comunicarea dintre Taehyung și Yoongi.

A decis să facă pizza pentru sosirea lui Yoongi, deoarece cui nu-i plăcea pizza? Iar grație mamei sale știa să facă cea mai pufoasă pizza din lume.

Atât de bună încât prima dată când Taehyung a gustat-o, i-a recunoscut lui Jungkook că dacă fizicul și comportamentul lui nu l-ar fi cucerit, cu siguranță pizza lui ar fi făcut-o.

Desigur că nu a fost cea mai bună replică a lui Taehyung, dar el a fost sincer. Jungkook se mulțumea cu sinceritatea.

Iar Jungkook chiar a fost încântat de sinceritatea acestuia, deoarece a înțeles că fizicul și comportamentul său era mult mai bun decât pizza divină pe care o gătea.

Jungkook și-a prins părul lung la spate cu o funduță roșie și și-a suflecat mâinile.

Era pregătit să-și gătească minunata rețetă de pizza și să-l dea pe spate și pe Yoongi, doar într-un mod figurat, deoarece Yoongi era prea firav pentru o căzătură pe spate sau cel puțin aceasta era impresia lui Jungkook.

Taehyung a deschis ușor ușa salonului lui Yoongi și a zâmbit drăgălaș când l-a văzut pe acesta îmbrăcat pe care i le-a cumpărat. Chiar dacă a cumpărat cele mai mici mărimi la haine, aceste tot stateau ca pe gard pe Yoongi, accentuând mai mult efectul de firavitate a acestuia.

Yoongi avea o foaie și un pix în mână, ocupându-se cu acele două obiecte, nebăgându-l în seamă. În acel moment pentru el erau importante acele cuvinte de pe foaie.

Taehyung s-a așezat ușor pe pat lângă acesta și și-a închis ochii. Nu avea de gând să-i încalce spațiul personal. Yoongi încă nu era stabil emoțional și poate că niciodată nu va fi, iar acest lucru îl făcea o victimă foarte ușor de ruinat.

A cui victimă?

A vieții.

Taehyung și-a așezat mâna peste a acestuia când a auzit un mic buf, semnalând că acesta a terminat de așternut pe acea hârtie sentimente, gânduri și trăiri.

Yoongi era o persoană complexă care avea sentimente și mentalități complexe.

Și-a deschis ușor ochii și a chicotit când a văzut coperta carnetului lui Yoongi pe care intitulat primul album al lui Hyejin. Cu siguranță că acel carnet i-a fost dat cadou de Byulyi care iubea să folosească produsele pe care iubita sa apărea sau aveau legătură cu ea.

Era modul ei de a o susține, iar Taehyung credea că era foarte drăguț ceea ce făcea. Până la urmă, relația celor două era foarte drăguță.

"Ești gata să părăsești spitalul? Să vii cu mine acasă?"

Ochii lui Yoongi au strălucit. Taehyung nu a mai văzut acea strălucire în ochii lui Yoongi de când acesta avea cinci ani și a primit o mini orgă cadou de ziua lui.

Abia atunci a realizat cum talentul la cântat al lui Yoongi a fost aruncat pe geam și îngropat adânc în fundamentul trecutului.

"Acasă?"

"Acasă." A răspuns Taehyung sigur pe el, strângând ușor mâna acestuia în a sa.

El și cu Jungkook s-au ocupat ca într-un timp atât de scurt să modice biroul lui Taehyung/camera de antrenament al lui Jungkook care nu era niciodată folosit(ă), încât ca încăperea respectivă să se transforme într-un dormitor spațios.

Se ocupaseră de fiecare detaliu încât ca totul să fie perfect pentru Yoongi.

Au făcut totul exact cum acestuia îi plăcea.

Taehyung a apucat mâna subțire a lui Yoongi și a început să-l tragă afară din spital, semnând înainte să se ducă la Yoongi fișa acestuia de externare și plătind factura tratamentului și internarea ale acestuia.

Se ocupase de toate ca le carte.

Nu a fost nimic care i-a scăpat.

A făcut totul mai perfect decât un perfecționist.

De ce?

Voia ca totul să fie perfect.

Voia ca totul să fie perfect pentru noul început: al lui, al lui Jungkook și al lui Yoongi.

Voia ca totul să fie perfect, avea nevoie ca totul să fie perfect, măcar pentru Yoongi.