side effects ||taegikook||

cum totul s-a integrat

În timpul cinei, între ei a fost o atmosferă tensionată, nici unul dintre ei neprizând curajul să vorbească. Singurele zgomote care s-au auzit au fost cele cauzate de către Jungkook care mesteca gălăgios bucățile lui de pizza.

În mod normal, Taehyung ar fi crezut că acea acțiune ar fi una drăgălașă, dar în acel moment, gândul lui se axa pe orice, dar nu pe Jungkook.

Avea prea multe griji și probleme, ca să mai ofere atenție și iepurașul sau ce tânjea după câte un morcov.

Jungkook și-a dat o suviță de păr după ureche și a început să înfulece din nou pizza nederanjat de nimic.

Se putea afla și la o înmormântare că el ar fi mâncat tot în același ritm. Nu avea nici cel mai mic filtru sau respect față de ceilalți când era vorba de mâncare.

Nimeni nu se punea între el și mâncare, Taehyung preluându-i rapid stilul de alimentație. Partea proastă la Taehyung era ca acesta nu avea metabolismul lui Jungkook și nici nu făcea mișcarea pe care o făcea Jungkook, astfel ajungând să i se formeze o mică burtică drăgălașă pe care Jungkook o adora enorm de mult.

Dar în acea seară, Taehyung nu putea mânca nimic, chiar și dacă era pizza specială făcută de Jungkook. Simțea cum i se făcea rău doar respirând, dar nu știa dacă era din cauză că a luat vrun virus sau că era prea nervos din cauza faptului că Yoongi stătea exact lângă el.

Verzuiul stătea cocoșat pe scaunul din lemn, ochii săi fiinf țintuiți pe podea. În fața lui, pe masă, se afla farfuria sa pe care stăteau două felii de pizza reci.

Nu avea de gând să mănânce. Pizza avea prea multe calorii. Pizza înseamna lipide, iar lipidele încetineau procesul de eliminare a toxinelor din corpul lui, iar toxinele în corpul lui aduceau numai în nume de rău.

Ar fi fost mult mai dificil și s-ar fi comportat oribil cu Taehyung, l-ar fi rănit pe Taehyung, iar el nu-și permitea să-l mai rănească încă o dată, deoarece nu se putea urî și mai mult decât o făcea deja.

Chiar dacă nu se aflau toxine în corpul lui de zile bune, corpul său fiind trecut la o cură fără droguri, paranoicul din el îl făcea să se gândească la șansele de 0,00001% pentru care ar avea câteva toxine rămase în corpul său ce nu ar fi eliminate la timp.

Singurătatea și acum, găsirea unei companii, împlinirea unui vis pierdut din tinerețe, erau doar niște factori pentru care a ajuns să se comporte așa cum se comporta. Se comporta ciudat, nefiresc, ca un nebun.

Poate că chiar înnebunise de-a dreptul, iar dacă chiar ar fi făcut-o, spera ca măcar nebunia să-l scoată din starea jalnica pe care o simțea.

Poate avea doar nevoie de o pauză.

O pauză de la conexiunile cu oamenii, o pauză de la lumină, o pauză de gândit, o pauză de la orice.

Voia să se întindă și moară. Voia să știe cum se simțea cum nu simțeai nimic

Voia să aibă această variantă.

Dar nu o putea alege, deoarece Taehyung a făcut alegerea în locul lui. Taehyung deja îi decisese viața și voia să se lupte, să-l facă pe Taehyung să-l iubească așa cum el îl iubea pe el.

Voia să-l facă măcar mândru pentru o primă dată pe Taehyung, deoarece știa, simțea, se ruga să nu fie doar un simplu pacient pentru Taehyung, doar un simplu caz pe care ar fi trecut mai departe când ar fi fost ca nou.

Taehyung îl considera prietenul lui și voia să-l facă să nu-i fie rușine să se arate în public cu el.

Voia ca lui Taehyung să nu-i fie rușine de el.

Deoarece îi era rușine lui destul de propria persoană.

Fiecare parte a corpului său era o urmă a folosirii drogurilor.

Își detesta fiecare parte a corpului său, și numai pentru că l-a întâlnit pe Taehyung care a fost de acord să-l lase să reintre în viața lui, care deja era perfectă lângă omul perfect, Jungkook.

În acea seară, Taehyung a observat primele semne de anorexie ale lui Yoongi. Totul devenea mult mai dificil, deoarece observa din ce în ce mai multe lucruri de reparat la Yoongi  și nu știa de unde să înceapă, deoarece și interioril și fizicul acestuia erau în punctul de a se prăbuși.