side effects ||taegikook||

cum totul s-a rostit

Erau din nou în acea cameră. Atmosfera era mult mai tensionată față de celelalte dăți, deoarece de data aceasta Yoongi stătea cu fața spre ei.

Avea mâinile sale albe așezate ușor pe coapsele subțiri și albicioase și ieșeau pe sub cămașa de spital pe care o avea pe el.

Îi fusese dată jos cămașa de forță, deoarece nu a mai încercat nimic o săptămână de zile, nu a mai refuzat niciun tratament, iar ședințele sale cu psihiatrul său au decurs mai bine, chiar dacă Yoongi refuza să vorbească.

În acea ipostază, Taehyung simțea cum era pe punctul de a plânge. Când îl vedea atunci pe Yoongi, băiatul arăta atât de slab și de firav, de parcă nu a fost hyung-ul lui în copilărie care l-a protejat de toți copii care se luau de el.

Și Jungkook era speriat pentru starea de sănătate a lui Yoongi, deoarece dacă acesta era rănit sau se simțea bolnav, Taehyung s-ar fi simțit oribil, iar acest lucru Jungkook voia să-l evite cu cea mai mare putere a lui.

"Cum te simți astăzi, hyung?" Jungkook putea simți tensiunea din vocea lui Taehyung. Acest lucru înseamna că Taehyung avea să povestească despre ceva cu adevărat sensibil. Dar cât de sensibil?

Taehyung și-a strâns puternic pantalonii în pumnii săi când a fost întâmpinat din nou cu tăcere din partea lui Yoongi.

Tăcere, tăcere și iar tăcere. Se sărutase de tăcere. Începea să înebunească treptat din cauza acelei tăceri. Voia să audă decât o singură voce, voia să audă vocea lui Yoongi, vocea de care i-a fost atât de mult dor. Și cu toate acestea i-a auzit vocea acestuia înainte de a încerca să se sinucidă, dar atunci vorbeau drogurilor, era vocea toxinelor în care creierul lui era îmbibat.

"Niciodată n-am vrut să plec în Busan. Să mă mut cu mama mea într-un oraș străin, și nu pentru că nu am suportat-o pe mama mea niciodată, ci pentru că ar fi însemnat să te părăsesc pe tine, iar eu nu am vrut niciodată să te părăsesc, mai ales după ce am aflat că fumezi." Jungkook putea simți greutatea cu care Taehyung rostea fiecare cuvânt. Iubea acest lucru la Taehyung: emoția din glasul acestuia de fiecare dată când vorbea. Taehyung simțea și trăia, respectiv retrăia fiecare cuvânt rostit indiferent de situație.

"Când am aflat că fumezi am simțit cum mă prăbușesc. Știam mult prea bine ce putea face tutunul din tine, dar cel mai mult m-a durut pentru că ai încălcat promisiunea noastră. Mi-ai promis că nu vei deveni ca tatăl tău, deoarece el mă înspăimânta de fiecare dată când îl vedeam, dar nu te-ai ținut de cuvânt și ai început să fumezi, ușor ușor devenind ca el.

O țigară astăzi, două țigări mâine, și astfel ai devenit atât de dependent de ele încât nu am putut să nu observ dorința ta în permanență de ceva. Apoi te-am văzut fumând în baia din școală."

Pe Yoongi îl durea fiecare răspuns dat de Taehyung. Fiecare cuvânt îl străpungea ca o săgeată. Sfâșiau și penetrau carne vie.

Taehyung a inspirat adânc.

"Apoi am alcătuit un plan ca să nu mai fumezi. Eu am plecat, tu te-ai lăsat. Și asta m-a durut cel mai tare, Min Yoongi hyung. M-a durut nepăsarea ta față de mine, de singura persoană care te-a iubit cu adevărat, dat mai important: de tine.

Mi-ai promis că o să trăim împreună într-o casă mare. Mi-ai promis milioane de lucruri, dar toate au fost ruinate când ai pus acel băț de cancer între buze."

În cameră s-a lăsat o liniște profundă. Taehyung arăta de parcă și-ar fi meditat cuvintele spuse anterior pentru a vedea dacă a întrecut vreo limită, deoarece avea mai multe lucruri de spus, dar nu voia să fie cauza încă unei traume de pe lista lungă făcută de psihiatrul acestuia. Jungkook stătea liniștit în colțul său, ca de obicei, și își mușca buza inferioară. În acele momente arăta mult mai matur. Arăta de parcă s-ar fi gândit pentru prima data la niște probleme mature, ci nu l-a niște prostii.

Yoongi arăta distrus, reparat strângi și distrus din nou.

"Am făcut asta din cauza ta, Taehyung. Când fumam era singurul moment când nu mă gândeam la tine." A rostit ușor vocea groasă și răgușită a lui Yoongi.

Toată lumea îi spusese că cominicarea te face să te simți mai bine, dar Yoongi se simțea și mai prost.

Voia să se pună punctul final, o dată pentru totdeauna.