Yoongi era treaz. Era trecut de miezul nopții și el era încă treaz. Nu putea să-și închidă ochii fără să vadă chipul lui Taehyung îndurerat.
Totul îi aducea aminte de Taehyung, dar nimic de vreo amintire plăcută. Era doar nostalgie amăruie și durere, două lucruri pe care nu ar fi vrut să i le asemene niciodată lui Yoongi, dar niciodată nu acoperea eternitatea.
Mereu se va întâmpla ceva ce va încălca acel niciodată și totul va fi rămas întipărit în cuvinte goale uitate de sufletele răutăcitoare ale bolnavilor după o zi de fericire.
Camera mirosea a Taehyung, felul în care era ordonată îi amintea de Taehyung, orice îl asemăna cu Taehyung, deoarece culorile, lumina, formele erau plăcute privirii, iar Taehyung arăta exact ca un model al sufletului său, era perfect, standardele se schimbau pentru el, deoarece și imperfecțiunile lui ar fi fost date uitării de ochii critici. Ce era frumos nu se putea comenta.
S-a dat ușor jos din pat, și nu a mai așteptat ca picioarele să-i facă contact cu podeaua rece că și-a luat imediat papucii de casă pufoși pe care Taehyung i-a dăruit.
A închis ușa la camera pe care cei doi i-au dat-o acestuia, și a început să meargă spre bucătărie. Avea nevoie de ceva cald și liniștitor, ceva care să-i alunge parfumul de lavandă a lui Taehyung din cap.
A deschis frigider și a simțit cum i se pune un nod când gât când a văzut cartonul de lapte ce așteapta să fie băut, reciclat și apoi să servească din nou industriei alimentare.
Erau prea multe calorii în prea puțin lichid. A închis apoi frigiderul și a deschis robinetul pentru a-și umple un pahar cu apă.
Simțea nevoia ca ceva să-i umple goliciunea.
"În apă sunt microbi." Yoongi și-a amintit cu groază de momentele în care apa pe care o bea în urmă cu câțiva ani era plină de bacterii.
Bacteriile înseamnau moarte sau cel puțin așa i s-a spus. Sehjoon a încercat mereu să-l protejeze, l-a protejat chiar și de propria persoană, dar acum el nu mai era lângă el, nu-l mai putea proteja.
Yoongi era din nou predispus la primejdie.
A vărsat apa din pahar într-un ibric și a deschis aragazul. Apa fiartă era apă pură.
S-a lăsat sprijin de blatul de bucătărie în timp ce privea obosit cum bule de aer se ridicau la suprafeței lichidului. Fierbea, dar nu la fel de rapid precum voia Yoongi.
Apa a început să clocotească, iar atunci verzuiul și-a întins mâna pentru a opri focul.
Atunci a simțit cum căldura i-a lovit mâna.
Căldură.
El avea nevoie de căldură.
De orice fel de căldură.
Doar căldură.
Și-a pus mâna pe ibricul fierbinte. A scos un sunet de durere, dar nu și-a luat mâna de pe el.
A continuat să stea cu mâna lipit de el, până când durerea nu se mai simțea. Se simțea bine. Se simțea cald. Ca și cum o persoană ar fi fost în spatele lui și l-ar fi luat în brațe, ca și cumar exista o persoană care i-ar păsa de el, ca și cum ar avea un motiv ca să trăiască.
Jungkook și-a frecat ușor ochii când a dat peste lumina puternică din hol. Îl durea spatele din cauza mișcării de dans eșuate din acea zi, iar până când durerea nu-l lăsa, nu putea adormi lângă Taehyung care s-a făcut unul cu patul imediat ce l-a atins.
Un zâmbet micuț a apărut pe fața sa când a văzut trupul lui Yoongi stând în fața aragazului.
Zâmbetul i-a pierit când a realizat ce se întâmpla. L-a îndepărtat brusc pe Yoongi de lângă aragaz, speriându-l pe acesta care a lovit cu mâna ibricul, apa vărsându-se pe jos.
"Te rog să nu-ți faci rău." A implorat Jungkook în timp ce ținea strâns în brațele sale corpul firav al acestuia. "Te implor."
Yoongi nu a mai spus nimic. A încetat să se mai gândească la durerea din mână și și-a pus capul pe umărul acestuia, strâgându-i tricoul cu mâna s-a rănită.
Era frumos să se simtă din nou uman.
CITEȘTI
side effects ||taegikook||
Fanfiction"Ai crezut că e mai bine dacă ai pleca, dar tot ce ai făcut a fost să ne rănești." taegikook A.U.
