side effects ||taegikook||

cum totul s-a țesat

Taehyung și-a frecat ușor ochii când a simțit ploaia de lumină ce i-a ars corneea in acea dimineață. Deja își începuse dimineața prost, iar faptul că Jungkook nu era în pat lângă el nu îi îmbuna situația.

Ura să se trezească fără Jungkook în același pat, deoarece asta ar fi însemnat să se trezească fără să simtă căldura plăcută a lui Jungkook, dragostea lui.

Poate că uneori și-o merita, deoarece nu-i oferea destulă atenție lui Jungkook pe cât acesta ar fi meritat, dar era singur că în ultima săptămână nu a făcut ceva ce s-ar putea cântări în defavoarea sa.

A mângâiat ușor perna lui Jungkook, inspirându-i dulcele miros. Taehyung și-a închis ochii când a realizat că acesta era plecat de lângă el de mult timp. Perna acestuia era rece. Golul pe care lipsa sa din pat îl făcuse era rece. Totul se simțea atât de rece încât făcea ca sufletul lui Taehyung să simtă nevoia să se simtă tot la fel de rece.

Rece, rece și iar rece. Dar întrebarea era unde era caldura inimii sale?

Blondul s-a dat rapid jos din pat și a început să meargă agale până la locul unde își avea depozitați papucii de casă. Nu voia ca tălpile sale să aibă de suferit cu dimineața în cap și să fie reci.

A respirat ușurat când picioarele sale au atins pufoșenia papucilor și a pornit spre bucătărie pentru a-și pregăti micul de jun. Presupunea că Jungkook era deja la locul său de muncă, iar asta înseamna că era singur pentru toată perioda dimineții. Ura să fie singur, dar prefera mai mult această stare decât să se ducă la locul său de muncă și să aibă de a face din nou cu oamenii stupizi ce tot ce știu e să-și caute simptomele pe Google.

În cei șase ani de facultate pe care i-a făcut, nimeni nu l-a anunțat despre ce fel de oameni o să trebuiască să intre în contact cu.

Era să facă un infart când a intrat în sufragerie și i-a văzut pe Jungkook și Yoongi cum dormeau îmbrățișați. Ar fi vrut să fi avut telefonul la el și să le facă o poză. Cine știa când cei doi băieți pe care îi iubea să se afle într-o ipostază atât de drăgălașă. Era sigur de faptul că Yoongi n-ar fi lăsat pe nimeni să-l atingă atât de mult dacă ar fi fost treaz.

Sprâncele lui Taehyung s-au încruntat într-o linie perfectă când a văzut bandajul ce îi înfășura mâna lui Yoongi.

Ce naiba s-a întâmplat în timp ce el dormea?

Cei doi aveau să fie în mari necazuri când se vor trezi, dar cea mai mare vină ar fi fost a lui Jungkook pentru că nu l-a trezit imediat ce Yoongi s-a rănit.

Taehyung credea că le putea face pe toate. Taehyung credea că putea repara orice. Taehyung credea că nu are nevoie de ajutor.

Dar avea. Avea nevoie de Jungkook, deoarece el rămăsese singurul lui ajutor din mulțimea de oameni ce iau jurat loialitatea la bine și la greu. Dar majoritatea continuau să-și aducă aminte de el numai când le era lor greu.

Taehyung și-a continuat drumul în bucătărie, lăsându-i pe cei doi să se odihnească cât timp aveau nevoie, deoarece ceva îi spunea că nu au dormit mai deloc în acea noapte.

Când a vrut să pună tigaia pentru clătite pe aragaz a observat o pată. Era mare și de culoare negru cu mici ușoare nuanțe de sânge.

A luat un șervețel cu care a șters pata, iar când l-a dus la nas pentru a mirosi substanța ce îl păta, a mirosit ceva ce nu voia.

Era sânge.

Sânge era pe aragazul său.

Yoongi avea mâna înfășurată.

Aceste două lucruri puteau înseamna doar un singur lucru: Yoongi a încercat din nou să-și facă rău.

Taehyung și-a pus mâna peste buze când printre acestea a ieșit un pic suspin, lacrimi fierbinți pătându-i chipul.

"Îmi pare atât de rău, Yoongi hyung, îmi pare atât de rău." A plâns cu picioarele strânse la pieptul său.

Jungkook și Yoongi au avut nevoie de el și el nu a fost pentru ei.

Îl durea.